Fuji XT-1 : scrisoare pentru Moș Crăciun

Prin amabilitatea echipei F64, am avut posibilitatea să pun la grea încercare, atât cât mi-au permis cunoștințele, aparatul foto FUJIFILM XT-1. Dacă aveți puțin mai multă răbdare, am să vă povestesc scurta, dar extrem de plăcută experiență avută. De la bun început, vreau să vă spun ca nu sunt nici scriitor cu lumină, nici pozar, fotograf nici atât…Îmi place să umblu cu aparatul foto după mine. Nici cameră nu îi pot spune, pentru că la mine în minte, cuvântul camera = obscură.
După despachetarea coletului, am montat obiectivul 18-55 mm și am pornit ustensila. Toate bune și frumoase, numai că nu am găsit butonul PASM. M-am găndit că nu cumva să fie ascuns prin meniu. Dau fuga înăuntrul electronicii, tipică seriei X, și…nimic! Mhm…cineva are chef de joacă…Mă apuc și învârt din rotița cu vitezele de expunere …și încep să mă luminez! Taci, că ești pe drumul bun, îmi zic! Mai mă uit în stânga obiectivului, văd semnul de diafragmă și un A mai sus un pic…umblu și pe acolo și…GATA! Al meu ești!
Modul de lucru se schimbă prin combinarea pozițiilor rotiței cu timpii de expunere, al levierului de pe obiectiv -DIAFRAGMA sau AUTO, și al celor două command-dial uri.
Prietenul Mișu spune că fotograful bun se cunoaște pe vreme rea…sau în vremuri rele…Ei bine, cu așa aparat nu ți-e teamă că te prinde ploaia și- ți spală vopseaua de pe tinichea…În plus, poți ajunge destul de ușor să îți agăți în coada numelui un PHOTOGRAPHER…aruncat „hartistic”, acolo, pentru neaveniți. Acum, să nu vă asteptați să vedeți imagini extraordinare, pentru că nu sunt decât un amator în ale vizualului. Am ales pentru voi pozele cele mai reușite, care au scăpat vii și nevătămate după ce au dat prietenii mei cu barda în fiecare… Care a scăpat, a scăpat! Înseamnă că este demnă de a fi vazută și de alți ochi.
Aparatul stă foarte comod în mână, este ușor în comparație cu un D300, E800 șamd. Corpul este bine echilibrat cu obiectivul „kit” 18-55 f=2.8 / 4, mie îmi pare că nu are deloc aspect de kit, este robust, partea frontală, extinsă la 55mm stă ferm pe poziție, inelul pentru modificarea distanței focale este suficient de lat și foarte comod în utilizare.
Am simțit totuși nevoia unui parasolar mai mare.De fapt, mi-ar fi trebuit un ,,para-ploaie” mai mare. Musai să protejati lentila frontală cu un filtru de calitate. După aproximativ 100 de cadre stricate prin casă și împrejurimi, am scos cardul de memorie și am dat buzna în fața monitorului, să vadă ochiul meu miop ce și cum. Setările aparatului privitoare la spațiul de culoare au fost sRGB, ale monitorului ( Iiyama Pro Lite 2223- setat tot în sRGB ).
Redarea culorilor este cât se poate de bună, nu am observat diferențe de nuanță între ce știu că am pozat și ce am văzut pe monitor.Nu am fost mirat, având în spate un an de folosit FUJIFILM X20. Diferența este foarte mare între cele două aparate în ceea ce privește mărimea senzorului.
Urmărind păreri și sfaturi ale utilizatorilor experimentați, care au folosit aparatul o perioadă mai mare, am setat ISO pe AUTO, având ca bază ISO 200, maxim -3200. În mod A, rezultatul expunerii este ireproșabil.
Aici sper să gasești  JPEG la rezoluție nativă.
Din cauza degetelor nefinisate- moștenire din partea tatălui- mi-aș fi dorit ca 3 butoane să fi fost un pic mai mari…dar nu e deloc o problemă.
Și pentru că XT-1 este rezistent la umezeală și temperaturi mici, am planificat o ploaie de 28 de ore, cu vânt din toate direcțiile posibile, într-o zi scurtă și mohorâtă, numai bună de stors tot ce se poate din dioda fotosensibilă și din sticla lentilelor.
Macro după ploaie, cu soare:

Veteran, Bruxelles, 12 decembrie 2014:

Reglajul autofocus a stat pe poziția: focus în timpul expunerii. Detectarea fețelor ( nu a fetelor !!!) a fost dezactivată, din cauză că erau prea multe în preajmă, câteodată, și în loc să pozez ce doream eu, ar fi pozat ce vroia EL.( ce bine că nu are buton AUTO implementat)
Ceremonia religioasă de înmormântare a reginei Fabiola, Catedrala Sfântului Nicolae, Bruxelles, 12 decembrie 2014:

Pentru close-up/macro, cu obiectivul 35 mm/ F 1.4, am încercat și focus manual. Rezultatul a fost excelent! Țineți seama: sunt părerile mele!

Dacă vreți ceva profunzime, cumpărați-vă trepied, inchideți diafragma la ce număr vreți voi și folosiți-vă de aplicația FUJI REMOTE a telefonului androgin…ăăă…scuzați! Android! Este foarte ușor de folosit, unde mai pui că este și distractiv…stai pe o bancă, te joci la telefon și pozezi sătenii care trec prin fața ta, fără ca nimeni să observe…Nu spun că e corect…dar e distractiv.
Și pentru că au și belgienii petrecăreții lor, am gândit că este un moment bun să compar bokehul.
(setări: A, ISO 200, F 3.2 , 18-55 @28)

Mână, birjar! – seria a doua, 35 mm F 1.4, ISO 200, 1/300 sec, din același loc, câmp vizual mai mic, bokeh mai accentuat, 0EV, imagine supraexpusă ( parere personală).

Aici am modificat valorile ISO:

Expunere din mână, stabilizare in functiune, mod 2.
În pozele ridicate pe site-ul celor de la imgur.com, am vrut să vă arăt, celor interesați de aparatul XT-1, cam ce știe să facă. Aparatul a fost puricat două zile, înainte de a ajunge să vizitez Târgul de iarnă din Bruxelles, cu intermitențe, și este evident că nu am reușit să storc din el tot ce a fost învățat să facă. Pentru mine, posesor de aparat compact, scurta vacanță ploioasă mi-a arătat cum ar fi ziua în care FUJIFILM ar scoate pe piață un senzor de un hectar 36/24 mm. S-ar putea să vedem ceva slujbe de înmormântare prin ogrăzile mai marilor PHOTOGRAPER-i, VIDEOGRAPHER-i și alte denumiri pompoase, posesori de aparatură sofisticată.
Alte fotografii realizate cu Fuji XT-1:

Cel puțin, deși dorința mea este deșănțată rău de tot, am să îi scriu Moșului cel drag nouă…Poate poate să-mi procure măcar corpul și un adaptor. Sticle mai găsesc prin pod, le repun în drepturi. S-aveți lumină bună, acum, în ajun de Craciun!
 Autor: Daniel Vrancea, neexperimentat