O zi cu Sigma Art 50mm f/1.4

Am avut marea placere sa primesc la test pentru cateva zile un obiectiv Sigma Art 50mm f/1.4 DG HSM pentru Canon. Din pacate, vremea nu a permis un test extins decat in ultima zi, de unde si titlul articolului. 🙂
Marturisesc de la bun inceput ca nu ma asteptam la ceva deosebit, insa surprizele placute nu au intarziat sa apara chiar de la primele cadre.
Obiectivul, odata montat pe vechiul meu Canon 5D II, lasa de departe impresia unui zoom wide sau a unui prime wide datorita dimensiunii si mai ales formei lentilei frontale, acestea diferind substantial de forma clasica a unui 50mm standard.
Se pare ca in designul si constructia optica a acestui obiectiv s-a avut in vedere in primul rand calitatea imaginii, nu dimensiunile si greutatea.
Asa cum v-am obisnuit si in alte review-uri nu voi pune accentul pe date tehnice si masuratori, ci voi insista asupra rezultatelor obtinute cu obiectivul pe teren, in mediu real, nu controlat.
Am fost placut impresionat de viteza si mai ales de precizia focusului inca de la primele cadre. De obicei, mai toate obiectivele fixe cu luminozitate mare necesita microajustarea focusului din meniul aparatului. Ei bine, spre surprinderea mea, in acest caz nu a fost nevoie; este posibil sa fi primit un exemplar foarte bine reglat insa tind sa cred ca nu este o intamplare. Constructia foarte rigida a obiectivului, greutatea si materialele folosite arata clar grija producatorului in proiectare si asamblare.

Acesta a fost primul cadru de test, pe care ma asteptam sa-l gasesc focalizat gresit, dar nu a fost asa.
Am stat sa ma gandesc ce s-ar potrivi mai bine ca test pentru acest obiectiv… Cei care cumpara un prime de calitate, luminos, il iau pentru a-l folosi in general cu diafragma deschisa la maximum sau in situatii cu lumina foarte slaba, pentru un bokeh deosebit. Astfel, am decis sa-l testez in conditii de iluminare extrema, odata la limita de jos a sistemului de autofocus si apoi in lumina puternica de zi, eventual in contralumina.
Pentru inceput am ales o locatie cu lumina foarte slaba, pestera artificiala a muzeului Antipa.
Aparatul a fost setat la limita folosibila a ISO-ului, respectiv 3200 si 6400, timp de expunere la limita miscarii 1/40…1/50s, din mana ( pentru ca nu e voie cu trepied in muzeu ) si f/1.4.

Procentul de fotografii reusite a fost foarte ridicat, autofocusul fiind precis si destul de rapid.
Am fost tentat sa folosesc si focalizarea live view cu detectie de contrast in caz ca PDAF-ul imi va face suprize neplacute. Ca rezultat, mai toate cadrele trase cu PDAF au fost focalizate corect, singurele ratate fiind din cauza miscarii aparatului.

A urmat o serie intreaga de imagini foarte bune din punct de vedere tehnic, entuziasmul crescand odata cu numarul de cadre efectuate cu acest obiectiv.
Am constatat ca masa mare a acestuia combinata cu “gripul” foarte bun ii confera o stabilitate in plus, mai rar intalnita la obiective de focala normala, astfel permitand lucrul din mana chiar cu timp sub 1/50s, oferind multe cadre clare, nemiscate.
In limita spatiului acordat testului va voi prezenta mai multe imagini din serie.
Trecand la extrema cealalta a conditiilor de iluminare ne-am mutat intr-un parc, pe malul unei ape, alegand soarele ca lumina de contur si folosind un blit separat montat pe un stativ drept lumina principala.
De obicei prefer sa nu montez parasolarul pe obiective pentru a pastra un “low profile” in fata eventualilor spectatori. De data aceasta insa, in contralumina puternica a soarelui, s-a dovedit a fi un accesoriu obligatoriu iar faptul ca Sigma il include in pachetul standard cu obiectivul adauga o bila alba producatorului.

Din nou, rezultatele au fost peste asteptari, contrastul fiind foarte bun in contralumina, optica rezistenta la flare si focalizarea corecta.
La timpii de expunere foarte scurti a iesit in evidenta claritatea extrema a obiectivului, chiar in situatia in care diafragma a fost deschisa la maximum, acesta fiind unul din aspectele importante la care obiectivul exceleaza.
Ulterior am incercat cateva cadre si in lumina directa, respectiv in lumina soarelui reflectata in luciul apei. Folosit ca obiectiv de portret mai larg, pot spune ca este o alegere excelenta :

Focala invita fotograful la portete full body cu adancime de camp ingusta, asa ca am decis sa incerc ceva mai neobisnuit, alegand ca prim plan defocalizat frunzele unor plante, apoi in planul secund, focalizat – subiectul, iar in fundal parcul (in afara planului focalizat, datorita DOF-ului ingust).
Rezultatul neasteptat, foarte placut, a fost bokeh-ul aparut in acesta situatie, diferit de al altor obiective, extrem de interesant, dupa cum puteti vedea in imagini:

Sugestia mea pentru toti cei interesati este sa ofere acestui obiectiv sansa de a demonstra ce poate in conditii de teren, de munca, doar astfel putand fi evaluat la adevaratul sau potential. Este foarte probabil ca in teste de studio, in mediu perfect controlat, rezultatele sa nu fie la fel de relevante.
Aruncand o privire de ansamblu asupra fotografiilor obtinute cu Sigma Art 50mm, ma gandesc serios sa-l includ in wishlist – uneori chiar si un obiectiv la care nu te astepti poate deveni o sursa de inspiratie.
Cu multumiri ajutorului nepretuit acordat de Gentiana Tranca,