Provocarea fixului! Review Sigma 35mm f/1.4

Sigma 35mm f/1.4 DG HSM Art poate fi considerat fara indoiala primul obiectiv profesional Sigma, dedicat profesionistilor si nu numai, fotografilor pasionati si foarte pretentiosi in privinta calitatii optice, consistentei si rapiditatii autofocusului. Este un obiectiv cu greutate medie, de 665 grame, filet pentru filtre de 67mm, 4 elemente de sticla SLD, 1 element FLD si 2 elemente asferice, intr-un setup de 13 elemente in 11 grupe. 9 lamele de diafragma, pentru un bokeh foarte frumos si placut, si parasolar inclus. Si toc de protectie!

Chiar daca au trecut aproape doi ani de la anuntarea lui, inca te surprinde placut! Personal, nu am fost atras in cei 10 ani de activitate fotografica de focala de 35mm, pe un obiectiv fix. Folosind fixele de 24mm si 50mm, 85mm, nu am considerat un 35mm impetuos necesar. Am trecut la zoom-uri, pentru ca devenisem lenes; eram comod in alegerea unui cadru, era simplu, faceam zoom, si gata…un obiectiv fix te forteaza sa gandesti, sa alegi mult mai bine locul de fotografie, sa nu dai gres.

Dar niciodata sa nu zici niciodata! Sigma 35mm Art poate fi pus cu siguranta pe lista „ilegalelor”, creeaza dependenta, si in miez de noapte, cand nu te prinde somnul, aprinzi lumina in bucatarie, scoti camera foto cu 35mm deja montat si faci niste fotografii, in mod RAW+JPEG maxim. Sigur gasesti ceva in bucatarie, chiar si magnetii de vacanta de pe frigider. Desigur, sceptic, cauti acel cadru in care sa gasesti focusul gresit, back sau front focus…dar nu se intampla asta. Si este consistent. Cel putin pentru gusturile mele.

Fericit de noul obiectiv ca nu s-a dovedit a fi o investitie nereusita, dar inspaimantat de faptul ca s-ar putea sa-mi ceara buget pentru inca o camera foto full frame doar doar pentru el, a venit momentul sa-l folosesc in lucru real, cu subiecte si oameni in miscare, in lumina naturala, in frig, in ploaie, in soare. Weekend-ul decisiv a reprezentat Campionatul National de Mountain-Bike Geiger Paltinis ( 2014).

Veti spune ca sunt nebun, sa fotografiezi la un eveniment sportiv cu un fix, si nici macar unul peste 100mm, care sa iti ofere spatiu si libertate. Aici e farmecul! 35mm iti permite sa fii si wide spre 28 si mai in fata, spre 50. Liniile de fuga ale fotografiilor imi inspira foarte mult dinamism, viteza si actiune in fotografie. Asa am descoperit ca, in unele cazuri, 50-ul este prea lung, 24 este prea larg si incadrez „ce nu trebuie”, iar 35-ul se potriveste la fix. La fix de 35!

Avand avantajul ca in ziua concursului am participat la cursa de amatori, iar vineri am fost pe traseu la antrenamente, am identificat punctele fierbinti ale traseului. Desigur, banuiesc ca asa face orice fotograf de sport de actiune, de exemplu de raliu, de sky, de motocross si altele; sa te duci pe traseu, sa alegi 3-4 puncte de „statie” intre care sa poti sa ajungi repede pe parcursul concursului. Sa surprinzi mai multe cadre, din unghiuri diferite, de pe puncte diferite ale traseului. Nu e cazul desigur la un meci de fotbal sau tenis.

Provocator! Sa stai la 2-3 metri de concurenti, si sa fii foarte incantat de ce surprinzi, de sentimentul unic al focalei 35mm ( fix parerea mea personala ). Doza de aditiv vine de la diafragma maxima de 1.4. Da, am fotografiat in cel mult 2.0. Dupa primele fotografii verificate pe ecranul camerei am prins incredere maxima si am continuat sa fotografiez sigur, cu foarte multa incredere si entuziasm. Fotografiile erau clare, sharp la punctul de focus, contrast foarte bun! Nici o setare de AF-tuning prin Sigma USB Dock via PC sau direct din camera.
Asta pentru primul punct de statie, unde concurentii coborau destul de periculos si incet, intr-o zona cu multe stanci si pietre.

Mutandu-ma in punctul doi de statie, concurentii treceau mult mai repede, cu viteza, spectaculos. Aici s-a aratat foarte bine avantajul lui 1.4 + ISO 100/200, fara a fi nevoit sa maresc ISO, in detrimentul calitatii. In al doilea punct, cu saritura, folosindu-se ca rampa de o piatra destul de mare si inalta pentru o bicicleta, iar in al treilea punct peste niste pietre colturoase puse intentionat de organizatori, zona de 1 metru. Astfel a trebuit sa mut camera in modul 6 cadre pe secunda ( Eos 5D mark III ), in focus continuu SERVO, si din meniu sa schimb sensibilitatea de „Tracking” cu prioritate; adica sa nu declanseze decat decat focusul este fixat. Focusul s-a dovedit foarte rapid, punand la punct AF foarte repede de pe un concurent pe altul. Un AF similar am mai intalnit pe EF 70-200mm 2.8 L IS II.

Am sperat sa evit cadrele nefocalizate. Asa s-a intamplat. Cativa concurenti fotografiati in rafala de 4-5 cadre si totul a fost perfect. Singurul cadru ratat a fost din vina personala. Sesiunile acestea de „rafala” au fost in doua genuri; doar cu miscarea subiectului, dar si cu miscarea camerei, subiectul trecand prin fata camerei din dreapta spre stanga. Excelent! Am avut o karma/mana buna!
Tot ce aveam de facut dupa sesiunea foto-sport grozava era sa bifez confirmarea finala in editarea RAW-urilor.

Concluziile sunt simple si foarte relevante:

• Sharp sharp;
• Contrastul a ramas pe setare zero; obiectivul are un contrast bine definit si potrivit;
• Colorile vii, in completare cu o setare/reglare de WB ( balans de alb ) corecta
• Aberatiile cromatice au avut o nota evidenta, in limitele decentei, pentru F1.4-2.0, dar Lightroom beneficiaza de noile imput-uri pentru Sigma Art, astfel incat aberatiile cromatice au fost eliminate frumos, fara sa deranjeze intr-un print A4/A3
• Distorsiuni minime; cel putin eu nu le-am observat;
• Vignetarea este evidenta si normala as spune eu; pentru zona F1.4-4.0 in combinatie cu un senzor full frame; este totusi un obiectiv mic, compact. „Problema” se rezolva foarte usor in Lightroom, cu functia de „Peripheral Illumination Correction”
• Singurul minus care il primeste de la mine acest obiectiv Sigma 35mm 1.4 Art este ca….nu l-am cumparat mai devreme. Imi pare rau Sigma.

Pe curand, cu un nou review pentru noul Sigma 50mm 1.4 Art

de Rafaila Gheorghita