Review Sony DSC-H200

Am fost puţin surprins când am fost solicitat să scriu despre un aparat foto din clasa bridge, Sony DSCH200. Surprins pentru că testele (reale) la astfel de aparate sunt rare. Curios din fire, nu am putut refuza. Şi iată-mă „posesorul” unui „exemplar de test”.
Construcţie
Din punct de vedere constructiv, aparatul m-a surprins extrem de plăcut. Forme rotunjite, mânerul extrem de bine gândit şi foarte bine executat, ca la un DSLR. De fapt, dimensiunile şi aspectul îl apropie pe H200 de fraţii mai mari, DSLR-urile. Exteriorul obiectivului (dacă îmi permiteţi această denumire) este metalic, solid. Tubul care permite zoom-ul de 26x nu are joc nici măcar extins la maxim. Motoraşul de focalizare este destul de silenţios, cu toate că la filmare se înregistrează zgomotul produs de acesta atunci când în zgomotul ambiental nu are puterea să îl acopere.
În general, calitatea plasticului folosit şi modul în care a fost construit este exemplar. Singurele elemente care nu au fost chiar pe placul meu sunt: ansamblul buton declanşator-buton de zoom, ansamblu care prezintă un joc puţin prea accentuat, capacul compartimentului pentru bateriile/acumulatorii de tip AA şi a cardului de memorie, mai precis sistemul de închidere prin apăsare şi glisare (mi-a dat întotdeauna senzaţia că s-ar rupe ceva la închidere, lucru valabil pentru toţi producători care au ales acest mod de închidere), capacul obiectivului, care în majoritatea cazurilor zici că nu este bine prins bine, nu rareori căzând de pe obiectiv la o atingere mai fermă în zona clemelor generoase.
Cu toate acestea, corpul aparatului reprezintă pentru mine un punct forte al modelului H200. Ergonomia este excelentă. Oferă suficient sprijin, mânerul foarte generos iţi permite să „porţi” aparatul cu o singură mână.

Operabilitate
Pentru cineva ca mine, obişnuit cu aparate foto DSLR şi mirrorless, am fost puţin derutat de meniul extrem de auster. Pentru cine este însă obişnuit cu un compact sau un alt bridge, nu cred că acest lucru poate fi un impediment.
Să o iau uşor cu începutul. Deasupra, în partea dreaptă, avem ansamblul buton declanşator – buton de acţionare a zoom-ului, de altfel foarte generos (să nu uităm că avem de a face cu o distanţă focală echivalentă 35mm între 22,3 – 580mm atunci când se foloseşte fotografii formatul 4:3 şi 24 – 622mm pentru formatul 16:9). În spatele acestui ansamblu se află rotiţa de moduri: selectare scenă, modul auto inteligent, modul program auto, modul manual, modul panoramă şi modul film.
Modul scene oferă: piele fină (doamnele şi domnişoarele vor fi încântate), instantaneu estompat, peisaj, portret nocturn, scenă nocturnă, sensibilitate înaltă (ISO), specialităţi culinare (deja mi se face foame), animal de companie, plajă, zăpadă, artificii.
Meniul de scenă oferă setări specifice fiecărei scene în parte, în mod diferit. În cazul de piele fină, intrând în meniu, putem alege gradul de aplicare (efect redus, mediu şi ridicat). La instantaneu estompat, putem alege între piele fină dezactivată, redusă, medie sau ridicată. Şi aşa mai departe.
Modul auto inteligent a fost cel mai des mod folosit de mine în testul de faţă. Dacă nu se foloseşte zoomul la capacitate maximă, nici nu ai nevoie de altceva. Aparatul este capabil să recunoască destul de exact scena ce se doreşte a se imortaliza şi face singur toate setările necesare.
Modul program m-a dezamăgit cumva. Mă aşteptam să pot seta, de exemplu tandemul timp de expunere – diafragmă, mai ales că nu există modurile semiautomate prioritate de timp sau prioritate de diafragmă. În schimb, există mai multe posibilităţi de setare în meniu, printre care efectele de imagine (aparat foto de jucărie, culori intense, parţial color, soft high-key).
Modul manual permite setarea manuală a timpului de expunere şi a diafragmei, cu posibilitatea de a vedea în timp real efectele setărilor. Bun aşa. O să vă întrebaţi desigur dacă acest mod are rost. Are, fireşte. În primul rând, dacă cineva doreşte să aprofundeze un pic modul de utilizare al unui aparat foto, poate recurge la modul manual pentru a vedea „pe viu” efectele alegerii unui timp de expunere sau a unei diafragme. În plus, recomand celor care folosesc mai intensiv zoomul maxim de 26x să aleagă un timp de expunere adecvat distanţei focale (mai pe înţelesul tuturor un timp de expunere cât mai scurt posibil, de exemplu 1/200 s) pentru a combate cât mai eficient apariţia de imagini mişcate datorită distanţei focale prea mari. Normal, există stabilizatorul de imagine, dar acesta nu poate face minuni. Mai ales că aparatul, dacă este pus pe ISO auto, nu creşte sensibilitatea peste ISO 800 (asta este valoarea maximă din exif-urile cadrelor luate), ceea ce duce la imagini mişcate la zoom maxim şi lumină slabă la care se adaugă un timp de expunere mare. Personal prefer fotografii cu zgomot mare al imagini decât unele mişcate.
Modul panoramă este foarte uşor de folosit. Rezultatul însă nu se ridică la ceea ce mă aşteptam. În plus, cei de la Sony au creat un manual de utilizare foarte, foarte slab. Fără a oferi informaţii complete despre modurile de fotografiere şi nu numai. În modul panoramă, dacă vă decideţi să folosiţi modul standard, imaginea obţinută este una la rezoluţia de 4912×1080, la setarea wide, avem o imagine de 7152×1080, deci un cadru mai lat, dar de aceeaşi înălţime, o rezoluţie prea slabă pentru a afişa detalii. Toate acestea nu sunt trecute în manual şi trebuie descoperite singure. Staţi, sunt trecute la caracteristicile aparatului foto, pe pagina producătorului, undeva mai în jos. Având în vedere înălţimea imaginii de numai 1080, nu sunt deloc mulţumit de rezultat, fiind obişnuit cu alte standarde. DAR pentru un începător, imaginile obţinute sunt OK.

În modul filmare, putem alege să aplicăm şi efectele de imagine disponibile în modul fotografiere. Aceste efecte nu afectează calitatea filmării în privinţa cadenţei.
Calitatea fotografiilor şi autofocalizarea
Calitatea fotografiilor este satisfăcătoare pentru clasa din care face parte. Varianta scurtă. De obicei, imaginile aparatelor foto compacte nu sunt destinate a fi vizualizate la o mărire a imaginii de 100% (în afara poate a celor din vârful de gamă al producătorului) – scuze de repetare, dar am întâlnit prea mulţi oameni care, în loc să aprecieze imaginea ca atare, dau repede mărire 100% şi spun, vai, ce urât se vede…

Eu unul sunt mulţumit de calitatea imaginilor. Punctul slab în reprezintă, cum era şi normal, fotografiile cu zoom-ul extins la maxim. Mai ales atunci când nici condiţiile de mediu nu ajută. Acest lucru nu ar trebui să surprindă, însă.

Nu trebuie să uităm nici o clipă distanţa focală extrem de mare. Ca să vă faceţi o idee ce înseamnă aceşti 26x, iată o imagine luată din acelaşi punct de staţionare ca în imaginea de mai sus.

Fişierele jpeg, chiar dacă nu se ridică la nivelul celor brute (raw) întâlnite pe DSLR, oferă suficiente resurse pentru a îmbunătăţi rezultatul final.

Dilema personală a fost să prezint imaginile aşa cum acestea sunt salvate pe card (şi implicit „interpretate” de softul intern al aparatului) sau cele prelucrate prin softuri specifice postprocesării? Pentru a arăta de ce este bună o prelucrare minimală a fotografiilor la care ţinem, vor prezenta imaginile în dublu exemplar: neprelucrate şi prelucrate în Adobe Photoshop Elements, cel mai accesibil program de editare foto a celor de la Adobe. În acest fel, cititorul va putea aprecia mai bine dacă se mulţumeşte sau nu cu imaginea „brută”.


Pentru cei care poate nu se împacă cu ideea prelucrării ulterioare a imaginii, mă văd oarecum obligat să precizez următoarele: fotografiile au fost „îmbunătăţite” încă din era filmului. Vă rog să vizionaţi filmuleţul de mai jos.

Mai trebuie oare să spun că filmul foto poate fi manipulat încă de la developare, apoi la expunere, urmat de mărire (cea mai banală „manipulare” fiind hârtia folosită)? Dacă vreţi un rezultat bun, va trebui să munciţi pentru el. Aparatul foto nu face minuni.
Pentru cei care folosesc aparatul foto pentru fotografii de familie sau în concediu, o fotografie poate fi îmbunătăţită extrem de simplu. O mică prezentare, cu voia dumneavoastră.

Deschidem imaginea dorită în Adobe Photoshop Elements. Dacă vă întrebaţi de ce am ales acest program, ei bine, pentru că permite prelucrarea imaginii într-un mod nedistructiv. prin aplicarea Auto levels, imaginea nu este îmbunătăţită numai prin aplicarea unor formule matematice stricte, ci în baza unor algoritmi realizaţi după consultarea cu numeroşi fotografi. Iar rezultatul se vede.
Multiplicăm layer-ul (stratul de bază). Asta pentru cazul în care aplicarea „Auto levels” are un rezultat prea „radical”. Prin aplicarea corecţiei asupra copiei de layer avem posibilitatea să ameliorăm efectul prin intermediul opacităţii layer-ului multiplicat.
După deschiderea imaginii, apăsam combinaţia de taste Ctrl + J. Astfel, multiplicăm layer-ul de bază (în speţă imaginea noastră).

Urmează apăsarea tastelor Ctrl + L. Va apare fereastra de Levels (vezi partea dreaptă a capturii de ecran).

Tot ce trebuie să facem acum este apăsarea „tastei” Auto. Rezultatul, imaginea de mai jos.

Imaginea captată şi prelucrată de software-ul aparatului foto, aşadar, imaginea iniţială arată aşa:

Concluzia o las la aprecierea dumneavoastră. Lipsa de contrast poate fi pusă şi pe seama încărcării cu praf a aerului.
În cele ce urmează prezint o serie de imagini cu anumite date din exif pentru a vă face o idee cum lucrează aparatul şi despre ce înseamnă calitate foto la modelul Sony DSC-H200.

Timp de expunere: 1/60s
Diafragmă: f/6
ISO 500
Distanţă focală (echivalent 35mm): 445mm

Timp de expunere: 1/125s
Diafragmă: f/5,9
ISO 400
Distanţă focală (echivalent 35mm): 487mm

Am ajuns şi la Salonul Auto Moto București 2013. Pe înserat, la sfârşitul programului. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, aparatul s-a descurcat de minune în lumina artificială cât şi în cea naturală redusă.

Timp de expunere: 1/20s
Diafragmă: f/4,8
ISO 800
Distanţă focală (echivalent 35mm): 119mm

Timp de expunere: 1/20s
Diafragmă: f/3,1
ISO 400
Distanţă focală (echivalent 35mm): 22mm

Timp de expunere: 1/30s
Diafragmă: f/3,1
ISO 200
Distanţă focală (echivalent 35mm): 22mm

Timp de expunere: 1/10s
Diafragmă: f/3,1
ISO 400
Distanţă focală (echivalent 35mm): 22mm

Timp de expunere: 1/20s
Diafragmă: f/4,1
ISO 640
Distanţă focală (echivalent 35mm): 65mm

Timp de expunere: 1/30s
Diafragmă: f/3,1
ISO 250
Distanţă focală (echivalent 35mm): 22mm

Timp de expunere: 1/10s
Diafragmă: f/3,1
ISO 400
Distanţă focală (echivalent 35mm): 22mm

Referitor la imaginile de mai sus, trebuie menţionat că au fost făcute în intervalul orar 19:20-20:00. Ţin să specific acest aspect pentru că am văzut fotografii de la Salonul Auto-Moto Bucureşti făcute tot în cort, dar pe lumină de zi, obţinându-se o altă atmosferă, ca să nu mai vorbesc că s-a folosit şi un alt aparat dintr-o clasă superioară.
La părăsirea salonului, fiind destul de „beznă”, am zis să văd şi cum se descurcă H200 la poze după ora albastră.

Timp de expunere: 1/8s
Diafragmă: f/3,1
ISO 400
Distanţă focală (echivalent 35mm): 22mm

Balansul de alb a rămas pe auto, tenta coloristică este apropiată de nuanţa reală din acel moment. Cine doreşte, poate „corecta” balansul de alb, un rezultat putând fi cel de jos.

La obiectele aflate aproape, focalizarea este ok. Cu cât distanţa creşte, cu atât cresc şansele ca imaginea să iasă neclară, oricât contrast ar exista, aparatul nu este unul conceput pentru a fi folosit în lumină dificilă. E clar.
Pe timp de zi, în plin soare, aparatul se descurcă mult mai bine, cum era şi de aşteptat.

Timp de expunere: 1/640s
Diafragmă: f/5,9
ISO 80
Distanţă focală (echivalent 35mm): 580mm

Mi-a plăcut cum se reflectă razele soarelui pe petalele zambilelor. Acestea se aflau pe o pajişte din Parcul Herăstrău. Destul de departe. Aici mi-a fost de mare ajutor zoom-ul puternic, la fel ca şi în cazul florilor din copaci. 🙂

Timp de expunere: 1/400s
Diafragmă: f/5,9
ISO 80
Distanţă focală (echivalent 35mm): 487mm

Timp de expunere: 1/500s
Diafragmă: f/6
ISO 80
Distanţă focală (echivalent 35mm): 445mm

Pentru că tot am „lăudat” zoom-ul puternic, încă un exemplu pentru a vedea ce înseamnă 26x.

Timp de expunere: 1/200s
Diafragmă: f/9,7
ISO 80
Distanţă focală (echivalent 35mm): 22mm

Timp de expunere: 1/1000s
Diafragmă: f/5,9
ISO 80
Distanţă focală (echivalent 35mm): 580mm

Pentru a sublinia cât de importantă poate fi prelucrarea unei imagini, indiferent cu ce aparat a fost captată, o altă prelucrare ceva mai „elaborată”:

Cele mai mari bătăi de cap le-am avut atunci când am insistat pe subiecte în mişcare rapidă. Aparatul, încăpăţânat în viteza de focalizare. Dar eu, mai încăpăţânat decât el, am reuşit să prind un pescăruş în zbor, aflat la o oarecare distanţă de mal.

Timp de expunere: 1/640s
Diafragmă: f/5,9
ISO 80
Distanţă focală (echivalent 35mm): 87,3mm

La o distanţă focală mai lungă, la cât de „haotic” şi la ce distanţă de mal se aflau, mi-a fost imposibil. Mai târziu, am încercat să prind o vrăbiuţă care ţopăia la picioarele mele. Nu „urmărirea” mi-a dat de furcă. Am fost trădat de viteza de autofocalizare. Aşadar, nu primeşte recomandarea pentru pasionaţii de fotografii cu păsări.
În restul situaţiilor, aparatul s-a descurcat binişor.

Timp de expunere: 1/125s
Diafragmă: f/5,9
ISO 80
Distanţă focală (echivalent 35mm): 580mm

Timp de expunere: 1/320s
Diafragmă: f/5,9
ISO 80
Distanţă focală (echivalent 35mm): 580mm

După cum se poate observa în imaginea de mai sus (format pătrat), cei 20 de megapixeli ai micului senzor permit decuparea decentă a cadrului, fără o pierdere semnificativă a calităţii imaginii.

Timp de expunere: 1/160s
Diafragmă: f/5,9
ISO 80
Distanţă focală (echivalent 35mm): 580mm

Dar gata cu floricelele. Să trecem la lucruri mai serioase. Detalii arhitecturale. Posibile datorită zoomului generos al H200 şi al bunăvoinţei arhitecţilor români de-a lungul timpului. 🙂
(Toate imaginile de mai jos au fost corectate în Photoshop Elements prin Auto levels)

Cadrul luat de pe trotuarul de vizavi, de la o distanţă destul de mare (între mine şi turnul Spitalului Colţea aflându-se ditamai Bulevardul I.C. Brătianu, plus curtea interioara a spitalului).

 (Imagine decupată)

(Datorită distanţei focale maxime de 580mm echivalent 35mm şi a luminii difuze, imaginea a necesitat o prelucrare mai „agresivă” decât în mod normal)

Printre facilităţile aparatului, am apreciat în mod deosebit funcţia DRO (interval dinamic înalt). Putem alege între efect oprit, mediu şi înalt. Se poate folosi atunci când dorim să avem detalii în zonele întunecate, aşa cum se poate observa în exemplele de mai jos:

Efect oprit

Efect maxim

O soluţie mai la îndemână pentru cei care nu vor să piardă timp cu editarea.

Fără DRO

Cu DRO

Alte efecte disponibile sunt următoarele:

Toy Camera (aparat foto de jucărie)

Culori intense

O singură culoare

Culori pale

Filmarea
Filmarea este foarte… ciudată. Reprezintă o surpriză neplăcută pentru mine. Viteza de autofocalizare la H200 nu este una foarte bună. Mi se pare impardonabil din partea celor de la Sony ca, ştiind de acest lucru, să „doteze” modul de filmare cu autofocalizare continuă. De ce? Vă invit să vizionaţi scurtele filmuleţe înregistrate.

După părerea mea, era mult mai nimerit să se folosească autofocalizarea unică, dacă nu se poate focalizarea manuală. Era mult mai bine. Ciudată alegere a celor de la Sony. Este păcat de filmarea cu efectele de imagine. De ce? Pentru că folosirea acestora nu afectează în nici un fel calitatea filmării, în speţă viteza cadrelor, aşa cum se întâmplă la alte case. 🙂
Problemele se amplifică la filmarea cu zoomul mai spre 20x. Pe lângă focalizarea lentă, se adaugă şi îngustarea extremă a unghiului de cuprindere şi stabilizarea optică. Rezultatul nu merită nici măcar prezentat.
Date tehnice:
Pentru datele tehnice vă rog să consultaţi pagina de la următorul link.
Bile albe:
– Construcţie
– Plaja focală acoperită
– Uşurinţa în utilizare
– Alimentare cu baterii/acumulatori AA (îl face ideal pentru fotografia de vacanţă)
– Blitz suficient de puternic
Bile negre:
– Autofocalizare uneori prea lentă
– Filmare care nu convinge
– Imagine de dimensiune mai mică in modul panoramă
– Pentru un zoom atât de puternic, aparatul merita dotat cu programele semiautomate A (prioritate de diafragmă) şi S (prioritate de timp) – mai ales prioritate de timp. Modul complet manual este util la capătul wide, la tele însă, datorită diferenţelor de lumină prea mari dintr-o scenă sau alta, este mai dificil de lucrat.

Un articol de Sorin Voicu
 
Echipament utilizat: