Robert Capa – D-Day
Robert Capa (1913 – 1954), pe numele său original Endre Ernő Friedmann, n-a ratat practic nici un conflict major din timpul vieții sale. Fie că a fotografiat în războiul civil din Spania, în cel dintre China și Japonia, în cel de-al doilea război mondial sau primul război din Indochina, Capa a surprins pe pelicula dramatismul și tragismul deflagrațiilor mondiale sau locale.
Deși inițial își dorise să devină scriitor, descoperă curând ca nu găsește nimic de lucru în Berlin și acceptă o slujba de fotograf. Este momentul când își dezvoltă afinitatea pentru artă. În 1933, sub amenințarea nazismului ce căpăta amploare, se mută în Franța dar și aici va găsi greu de lucru ca fotograf independent. Pentru a-și crește notorietatea adoptă numele de Robert Capa, folosindu-se de porecla din copilărie (“cápa” în maghiară înseamnă “rechin”) mizând pe o rezonanta americana similara cu cea a regizorului Frank Capra.
Începutul celui de-al doilea război mondial îl găsește pe Capa la New York în încercarea lui continuă de a fugi de naziști. Deși primește mai multe misiuni de a documenta războiul din Europa, fotografiile care îl vor consacra vor fi cele realizate în ziua debarcării aliaților în Normandia. Plaja lunga de 80km a fost împărțita în 5 sectoare: Utah, Omaha, Gold, Juno, si Sword, 2 din ele fiind atribuite americanilor.
Odata cu debarcarea din 6 iunie 1944, Robert Capa va însoți trupele americane când acestea pun piciorul în sectorul Omaha. Folosind 2 aparate Contax II pe care montase obiective de 50mm a realizat aproximativ 106 fotografii în primele 2 ore.
Dintre toți fotografii atașați trupelor aliate, numai Capa a reușit să surprindă adevărata imagine ca debarcării ce se transmitea live la doar radio. Ceilalți fotografi fie au fost împiedicați de vreme fie au luat parte la lupte minore. Când cele 3 role de film ajung în laboratorul LIFE, pentru care Capa era corespondent, tehnicianul greșește din graba procesarea negativelor. Editorul John Morris își amintește incidentul:
“Eram foarte grăbiți pentru a publica primele imagini venite de pe front. La un moment dat când am întrebat cum arata fotografiile, Dennis Banks, un tânăr tehnician abia angajat, a dat buzna în birou urlând “Le-am stricat! Am stricat filmele lui Capa!”. În investigație am descoperit ca în încercarea lui de a termina mai repede a uitat ușa închisă în camera de uscare iar emulsia s-a topit compromițând majoritatea cadrelor. Dar… am descoperit ca 11 imagini erau utilizabile și astfel devenind singurele fotografii care au documentat rezistenta acerba a nemților din timpul debarcării”.
Publicate în numărul din 19 iunie 1944 din LIFE, unele imagini aveau trecut dedesubt motivul neclarității lor faptul ca fotograful era mult prea emoționat de moment. Robert Capa a negat vehement precizarea, dar a folosit-o ca titlu pentru autobiografia sa “Slightly Out of Focus”.
Robert Capa, va muri asa cum a trait: cu aparatul in mana, calcand pe o mina antipersonal, pe 25 mai 1954 in razboiul din Indochina.
4 comentarii
Excelent articol George!
Fain articol si necesar. Insa am o obiectie: Capa era deja consacrat din timpul Razboiului Civil din Spania. Tocmai de aceia a fost cel ce va documenta debarcarea din Normandia.
slab articol – avand in vedere importanta activitatii unui asemenea om, care a pus bazele fotojurnalismului… – se scriu articole/carti mult mai elabaorate despre fotografi care nu si-au riscat viata pentru a arata ororile la care se expune omenirea, fotografiand acelasi curs de rau, casacada etc. – Capa sau Endre Ernő Friedmann cred ca ar merita mai mult de 30 de randuri…
Roby ,poti sa-l completezi,daca vrei.Gandeste-te ca a sintetizat informatia,ca lumea nu are rabdare sa citeasca prea multe informatii.Cine vrea sa se mai documenteze,penru asta exista internet!