Sigma Art 18-35 mm, cu Alex Negoiță

Sigma 18-35mm f/1.8 Art este un obiectiv ce mi-a atras atenția de foarte mult timp și întâmplarea a facut în așa fel încât să am plăcerea de a-l testa. Am testat mai multe obiective Sigma din seria Art pe Canon 70D si am devenit fan Sigma deoarece consider că raportul calitate preț este imbatabil. Majoritatea obiectivelor Sigma testate de mine erau compatibile cu senzorii Full Frame, însă acest obiectiv este destinat aparatelor APS-C. Eram curios să văd cum mă împac cu el și dacă se merită să îl introduc în trusa personală.

În primul weekend al lunii martie am plecat la munte 2 zile unde am folosit doar acest obiectiv. Deși am mai avut un teleobiectiv la mine, nu l-am folosit, pe de o parte pentru că nu am simțit nevoia și pe de altă parte pentru a mă forța să lucrez cu această distanță focală.

Cu toate acestea, consider că în fotografia de peisaj este necesar atât un obiectiv wide, cât si un teleobiectiv. Insă, dacă lucrezi cu un singur obiectiv, acest lucru poate să te forțeze să devii creativ și să îl folosești în diferite situații.

Ca primă impresie mi s-a părut destul de mare și greoi, acest lucru devenind parcă o normă pentru obiectivele Sigma. Chiar dacă este un obiectiv grandangular, este destul de lung și mi-a creat impresia unui teleobiectiv.

După cum arată și testele celor de la DxOMark, Sigma 18-35 f/1.8 Art este cam cel mai sharp și bine cotat obiectiv pentru un DSLR cu sensor crop, iar asta am simțit și eu: faptul că utilizează foarte bine capacitatea senzorului, fișierele RAW aratând excelent, cu un contrast superb. Contrastul obținut m-a trimis cu gândul la obiectivul anterior testat de la Sigma (12-24 f/4 Art, coating-ul de pe suprafața lentilei fiind și acesta asemanător).

În ceea ce priveste focusul, am avut rezultate mixte în funcție de unde focalizam. Ulterior, la vizualizarea pe monitor, am fost puțin dezamagit, deoarece am văzut că obiectivul testat de mine era decalibrat, dar acest lucru se rezolvă ușor printr-o calibrare, această procedură fiind simplificată prin utilizarea USB Dock-ului de la Sigma.

Obiectivul este sharp încă de la f/1.8, însă pentru planuri apropiate trebuie sa ai mare grija la focalizare deoarece profunzimea de câmp este extrem de mică. Acest lucru combinat cu back focusul lentilei testate de mine mi-a “distrus” câteva cadre. Chiar dacă este un obiectiv wide, între f/1.8 și 2.5 ai foarte puțin în clar. Din această cauză focalizarea trebuie să fie extrem de precisă. Bokeh-ul obținut cu acest obiectiv la diafragme deschise este extrem de plăcut.

Am observant că are ceva lens flare în conditii extreme, dar este unul plăcut. Probabil că are și ceva aberații cromatice și vignetare, dar acest lucru parcă nici nu mai contează din moment ce multă lume vrea lens flare și vignetare în imagine.

Lasând gluma la o parte, aberații cromatice nu am observat deoarece soft-ul meu de editare este setat să le elimine automat atunci când copiez fișirele în calculator și s-a descurcat de minune, identificând fără probleme lentila folosită și rezolvând eventualele probleme precum distorsiuni, vignetare, aberații.

Lucruri bune la Sigma 18-35mm f/1.8 Art

• Optica de excepție; este foarte sharp, cu un contrast plăcut
• Distanța focală utilă pentru a fi utilizat zi de zi
• Construcție solidă și de calitate
• Poate fi folosit în lumină mai slabă
• Faptul că diafragma de 1.8 este cu adevarat de 1.8 – la multe obiective valoarea inscripționată pe obiectiv este una teoretică

Lucruri mai puțin bune

• Este destul de greoi și lung pentru un obiectiv wide, mai ales pentru unul destinat aparatelor APS-C, însă, fiind construit din metal rezistă mai bine în timp
• Capacul de protectie al obiectivului se fixează cam greu (sau poate capacul meu a avut ceva aparte)

Articol și fotografii de Alex Negoiță.
Te-ar mai putea interesa și:

• Sigma 12-24mm cu Alex Negoiță
• Sigma 500mm Sports cu Matei Moroldo
• Sigma 30mm f1.4 cu Sorin Voicu
• Sigma 85mm f/1.4 Art cu Dragoș Asaftei
• Sigma 85mm și 120-300mm cu Alexandru Baranescu