Un fotograf pe săptămână : Alexey Titarenko

“I attempt to express my thoughts and sentiments about Russia through the prism of this city and the images of its residents. St. Petersburg serves as a tool. All the techniques I employ are used to produce and accurate portrayal of my feelings about my city.”

Alexey Viktorovich Titarenko s-a născut în Lenningrad (actual St. Petersburg), în 1962.
Munca în domeniul fotografic, mai precis fotomontaj și colaj, l-au făcut pe acesta să fie unul dintre cei mai cunoscuți fotografi de origine rusă.
Începuturile sale fotografice datează din anii ‘70. În perioada 1977-1978, a studiat fotojurnalismul și fotografia în cadrul Universitătii Publice a Profesiilor Sociale.
La vârsta de 15 ani, Alexey a devenit cel mai tânar fotograf al Clubului Foto Independent “Zerkalo” (Oglinda). În 1978, în cadrul aceluiași club, a avut prima expoziție de sine stătătoare.
Titarenko și-a găsit inspirația în muzică și literatură, două discipline pe care le-a iubit încă din copilărie și mai ales în lungile plimbări pe străzile orașului plin de oameni obosiți, aglomerând magazinele și intrările de la metrou sau bântuind talciocurile rusești.
În 1983 a absolvit cursurile Departamentului Artistic de Cinematografie și Fotografie al Institutului Cultural al Lenningradului.
În 1970, la vârsta de 8 ani, Titarenko a primit un aparat de fotografiat vechi, sovietic, asemănător Aparatelor Yashica.
Devenind foarte captivat de fotografie, a rugat-o pe mama sa să îl înscrie la cursul de fotografie ce avea loc la Palatul de Cultură al orașului, însă își amintește faptul că taxa de înscriere era destul de mare în acel moment.
Sub influența avant-gardei rusești, lucrări ale lui  Kazimir Malevich, Alexander Rodchenko și mișcarea dadaismului, colajele și fotomontajele lui Titarenko, create prin suprapunerea mai multor negative, reprezintă o prezentare a regimului comunist ca fiind un regim opresiv ce transformă oamenii în simple semne.
Acest gen de lucrări au fost expuse pentru prima oară abia în 1988, în Leningrad, sub denumirea “Nomenklatura of Signs”.

În 1989, proiectul “Nomenklatura of Signs” a fost inclus în “Photostroyka” – o expoziție uriașă a fotografiei sovietice noi, ce a făcut turul Statelor Unite ale Americii.
În timpul dar și după prăbușirea Uniunii Sovietice, între 1991-1992, a produs o serie de fotografii bazate pe condiția umană a persoanelor de rând și a suferinței acestora de-a lungul secolului 20.
Pentru a ilustra legăturile dintre prezent și trecut, a creat metafore puternice cu ajutorul expunerilor foarte lungi și a mișcării intenționate a aparatului de fotografiat.
Regizorul american John Bailey, în eseul său despre  Alexey Titarenko, menționează că: “One of the obstacles was having an exposure of himself and people’s reaction to him included in the image.”
Cea mai cunoscută serie de imagini din perioada respectivă este “City of Shadows”; imaginile reiterează scena Treptele Odessa, cunoscute și sub numele de  Treptele Primorsky sau Potemkin, din filmul lui  Sergei Eisenstein, “ The Battleship Potemkin”.

În 1989 s-a alăturat grupului Ligovka și împreună au organizat expoziția “Ligovka-99”.
Împreună cu filmul din 2002 al lui  Alexander Sokurov, “ Russian Ark”, colecția “City of Shadows”, care la momentul respectiv includea fotografii realizate în a doua jumătate a anilor ‘90, inspirate de romanele lui Dostoevsky, a făcut parte dintr-un proiect realizat cu ocazia sărbatoririi a 300 de ani de existență a orașului St.Petersburg, intitulat “What Became of Peter’s Dream? Petersburg in History and Arts”, proiect susținut in Statele Unite ale Americii.
“City of Shadows” și “Russian Ark” au un numitor comun, ambele fiind bazate pe un concept inovativ experimental: Alexander Sokurov a utilizat o expunere singulară foarte lungă – 96 de minute iar Titarenko a utilizat expuneri de câteva minute pentru unele dintre fotografiile sale.

Printurile realizate de către Titarenko sunt obținute în camera obscură; albirea și prelucrarea tonurilor pentru a obține o paletă de griuri, adaugă imaginilor un plus de adâncime și face ca fiecare print în parte să aibă o nuanță personală încărcată de emoția și trăirile artistului; aceasta frumusețe a printurilor a fost evidențiată cel mai bine în expoziția din muzeul “J.Paul Getty” al artelor fine din Los Angeles, în perioada mai-octombrie 2011.
Ca și în cazul lui Man Ray sau Maurice Tabard, solarizarea* este unul dintre procedeele pe care Titarenko le-a folosit în obținerea imaginilor sale, însă , spre deosebire de aceștia, artistul își expune printurile la lumină în timpul etapei de developare, în mare parte pe margini și într-o manieră subtilă, ce micșoreaza contrastul și crează un fel de val argintiu, caracteristici ale stiulului său. Pentru a sublinia caracterul dramatic în ”City of Shadows”, a utilizat efectul Sabattier numit “Mackie line”**.
* Solarizarea este un fenomen în fotografie, caracterizat prin faptul că o imagine obținută pe un negativ sau pe un print fotografic, este in totalitate sau parțial inversată ca tonuri, astfel că părțile întunecate vor apărea luminoase, iar părtile luminoase vor fi redate întunecat.
Termenul este sinonim cu “Efectul Sabattier” atunci când este vorba de negative, dar incorect folosit sub această formă când se face referire la printuri.
Pe scurt, procesul se datorează ionilor de halogen eliberați în granulele de halogenură de argint, cu ajutorul difuzării expunerii pe suprafața granulelor de argint, fapt ce va duce la distrugerea completă a imaginii latente de pe negativ

**În fotografia științifică, o linie Mackie este o linie adiacentă sau un efect de margine/bordură, creată în timpul procesului de developare la granița dintre zonele cu densitate mare și cele cu densitate mică. Efectul de linie Mackie, aparține familiei de efecte de margine care include efectele: Gelatin , Ross, Fringe, Eberhard si Kostinsky

Titarenko se afla în punctul de a apăra o anumită imagine și viziune asupra artei fotografice, asemănătoare cu imaginea creată de  Marcel Proust în literatură, lucru ce îl separă de tendințele actuale ale fotografiei.
Din anul 2011 a devenit cetățean al Statelor Unite ale Americii și în prezent locuiește la New York.

“Photography is a young art that is poorly invested in as compared to cinema, for instance. It does not have such a mass media attention either and we do not enjoy the same social status as filmmakers or musicians. For that reason, some artists focus their talent towards other kind of representations where they can establish themselves easier and faster. Sometimes photography recruits the losers that were not able to distinguish themselves in other creative spheres. The combination of these factors sometimes makes photography less attractive.”

Vezi și celelalte articole din seria Un fotograf pe saptămână.