Review Canon 70D
Canon. Când spun Canon mă gândesc la vremurile de demult, când producătorul nipon era lider absolut în zona DSLR-urilor. Rivali săi actuali se aflau mult în urmă. Acum lucrurile stau cu totul altfel. Canon 70D s-a născut din dorința de a contracara „atacul” concurenței. De ce spun asta? Simplu: asta este concluzia după ce m-am uitat pe specificațiile aparatului.
Trebuie lămurită de la bun început o chestiune foarte importantă: vorbesc în cele ce urmează de un aparat foto lansat pe piață acum mai bine de doi ani (anunțat pe la mijlocul anului 2013 și lansat pe piață în august 2013).
Ce îl face special? În primul rând senzorul CMOS de aproximativ 20.2 milioane de pixeli. Este mult, este puțin, asta depinde de gusturi, procesorul de imagine DIGIC 5+, faptul că toate punctele de focalizare sunt în cruce, chiar dacă sunt numai 19 la număr – nu uitați: cu cât numărul punctelor de focalizare crește, cu atât procesorul și softul trebuie să „muncească” mai mult, iar din experiență pot spune că am întâlnit mai des probleme de focalizare la aparate „complicate” din punct de vedere al focalizării față de cele mai „simpliste”. În altă ordine de idei, părerile sunt împărțite, depinde în primul rând cum folosești aparatul. Rafală maximă de aproximativ 7 cadre pe secundă; un sistem hibrid de autofocalizare atunci când se folosește live view. Live view cu ecran rabatabil tactil, foarte util când căutăm unghiuri de fotografiere inedite. La vremea lui, a fost primul aparat foto DSLR care a folosit tehnologia „Dual Pixel CMOS AF technology”. Conform producătorului, acest sistem oferă o focalizare lină și precisă la înregistrările video full HD și autofocalizare rapidă la fotografierea prin live view. Pentru curioși, Canon explică pe larg această tehnologie aici.
O altă „specialitate” este funcția Wi-Fi încorporată. Firește, nu este nici primul, nici ultimul aparat foto DSLR cu funcție Wi-Fi. Numai că cei de la Canon au mers mai departe. Utilizarea funcției Wi-Fi este atât de complexă, încât este nevoie de un manual de utilizare separat.
Canon EOS 70D este un aparat foto DSLR sofisticat, mai capabil și mai complex decât orice Canon EOS xxD, iar în unele privințe este chiar și peste EOS 6D și EOS 7D. Pe de altă parte nu se poate compara cu Canon EOS 5D Mark III, acesta fiind din altă ligă.
Caracteristicile principale așa cum au fost ele evidențiate de producător:
- Senzor de 20,2 MP format APS-C cu ‘Dual Pixel CMOS AF’
- Într-adevăr, focalizarea în live view este foarte rapidă pentru un DSLR. Și spun asta în cunoștință de cauză, fiind posesor de mirrorless.
- Procesor de imagine DIGIC 5+: Este un procesor de imagine performant (aproximativ de 17x mai rapid decât DIGIC 4): permite randarea mai rapidă a imaginii, astfel încât aceasta să fie afișată instant după salvarea pe cardul de memorie; o mai bună reducere a zgomotului de imagine; reduce timpul de așteptare în momentul în care se prelucrează imaginea captată direct în aparat; permite o rafală de 7 cadre pe secundă, chiar dacă se activează filtrul de reducere a zgomotului de imagine; permite, pe lângă corectarea vignetării și corectarea aberațiilor cromatice direct în aparatul foto; suportă carduri de memorie UDMA 7.
- ISO 100-12800 în mod standard (nativ), 25600 în mod extins.
- Permite folosirea unui timp de expunere mic (de exemplu 1/125s) chiar și noaptea, la lumina felinarului., imaginea captată fiind perfect utilizabilă.
- Mod „Obturator silențios” (silent shutter)
Chiar dacă diferența între modul normal și cel silențios nu este așa de mare, silențiozitatea poate ajuta fotograful să evite atragerea atenției în momentul declanșării. Atenție însă: cu modul silențios activat scade viteza fotografierii în rafală la aproximativ maxim 3 cadre pe secundă. - Înregistrare video 1080p 30, sunet stereo, mufă pentru microfon extern.
Nu sunt un priceputeanu în ale filmării, așadar nimic de spus la acest capitol. - Sistem de autofocalizare cu 19 puncte, toate punctele de tip cruce, sensibilitate până la -0.5 EV.
Punctele de focalizare sunt suficient de sensibile încât să permită autofocalizarea în condiții de lumină slabă. - Sistem de măsurare cu 63 de zone iFCL
Senzorul are așadar 63 de zone de măsurare, cu un design în două straturi. Fiecare dintre aceste straturi este sensibil la diferite lungimi de undă ale luminii. Senzorii electronici sunt în general mai sensibili la lumina roșie. Senzorii primesc așadar un semnal mai puternic de la subiecții la care predomină culoarea roșie (cine folosește aparate foto digitale cunoaște problema fotografierii florilor de culoare roșie sau a persoanelor cu haine roșii – zonele roșii par „arse”, fără textură). Sistemul cu două straturi împiedică acest lucru având un strat sensibil la roșu/verde, iar celălalt la albastru/verde. Ambele straturi măsoară lumina în spectrul lor, iar algoritmul de expunere combină semnalele pentru o măsurare cât mai exactă. - Vizor cu acoperire de 98% și o mărire de 0.95x, cu linii de ghidare și nivelă electronică.
Nivela electronică chiar mi-a plăcut și am găsit-o foarte utilă. - Ecran tactil articulat de 3 țoli, cu 1.040 de puncte, de tip LCD ClearView II LCD, raport dimensional 3:2.
Deși sunt adeptul unui ecran tactil semmi-articulabil, faptul că poți rabata ecranul în toate direcțiile și mai ales întors cu spatele, oferă o protecție excelentă, mai bună decât orice ecran de protecție. Combinat cu sistemul rapid de focalizare și de caracterul tactil al ecranului, este extrem de util în situațiile în care ai nevoie sau ești nevoit să improvizezi unghiurile de fotografiere. Iar dacă mai pui și un obiectiv superangular… devine o combinație de vis. - Wi-Fi încorporat. Foarte distractiv pentru majoritatea și foarte util pentru bloggeri sau fotoreporteri – trimiterea rapidă a imaginilor direct din aparat nu mai este o problemă.
- Posibilitatea de micro-ajustare a focalizării. Aparatul poate memora până la 40 de obiective, ținându-se cont de seria acestora.
Construcție și setări
Din punct de vedere constructiv, nimic de reproșat. Totul este cum ar trebui să fie pentru un aparat foto de calibrul lui 70D. Este finisat foarte îngrijit, butoanele nu au joc exagerat, ergonomia este acceptabilă (depinde utilizator cât de repede și de bine se acomodează cu aparatul). Butonul Start/Stop trebuie apăsat mai „vânjos” pentru a avea efect, ceea ce este bine, având în vedere funcționalitatea acestuia. Poate fi însă deranjant atunci când pornești o filmare și aparatul nu este amplasat pe trepied, mai precis se mișcă aparatul la pornirea și oprire filmării.
Mi-a plăcut și am apreciat faptul că cei de la Canon s-au gândit să folosească același acumulator LP-E6 pe mai multe aparate: EOS 5D Mark II, EOS 5D Mark III (nu însă și EOS 5D), EOS 60D, EOS 60Da, EOS 6D și EOS 7D. Un lucru extrem de util pentru cei care posedă două aparate din aceste modele.
Corpul din policarbonat este bine închegat, îți dă senzația de lucru solid, bine făcut. Seamănă ca aspect cu Canon EOS 6D. Mi-a plăcut posibiltatea de blocare a rotiței de pe spatele aparatului, astfel încât să se evite situațiile rotirii involuntare și deci modificarea unor parametri. Părerea mea este similară cu a altora care au testat aparatul: pare foarte solid pentru un corp din policarbonat. Inițial am crezut că este din magneziu.
Cauciucurile sunt acolo unde trebuie și bine realizate. Mă refer la faptul că îți oferă o priză excelentă. De când am trecut pe mirrorless, am renunțat la a mai folosi cureaua de gât tradițională. Prefer să țin aparatul doar într-o mână sau direct într-o geantă cu acces ușor și rapid. Nu am avut absolut nici o problemă în a ține EOS 70D doar într-o singură mână, grație suprafețelor cauciucate și a mânerului de prindere generos.
Ecranul rabatabil este o „bijuterie”. Rezoluția, funcția de ecran tactil, autofocalizarea rapidă în live view, totul contribuie din plin la îndrăgirea aparatului.
Butoanele sunt și ele ok, adică fără joc exagerat. Cele de deasupra degetului mare trebuie apăsate mai adânc pentru a avea efect, lucru foarte bun având în vedere riscul mare de acționare accidentală. Tasta Q oferă acces rapid la setările de bază, în plus față de butoanele deja dedicate (am folosit cu precădere tasta Q pentru afișarea meniului în cazul opririi sau pornirii rapide a funcției Wi-Fi, de exemplu). LCD-ul secundar oferă informații de bază importante, caracterele și simbolurile fiind destul de mari chiar și pentru cei care au nevoie de ochelari de citit (când fotografiezi, normal, nu porți ochelarii de citit, excepție fiind folosirea live view-ului).
Numărul de butoane dedicate asigură modificări rapide ale parametrilor de bază, cum ar fi valoarea ISO, modul de fotografiere (un singur cadru, rafale, obturator silențios, autodeclanșator), buton de selectare mod AF (un singur cadru, autofocalizare inteligentă – camera comută automat între autofocalizare cu un singur cadru și autofocalizare continuă, autofocalizare continuă), modul de expunere (matriceal, preponderent cetral și punct) etc.
Din punct de vedere al documentației, stăm destul de bine. Pe lângă faptul că ni se oferă formatul pdf pentru manualele de software și hardware, primim și instrucțiuni sub formă tipărită. Atenție, însă, manualul este stufos și cu caractere mici.
Posibilitățile de personalizare sunt multiple. Setările curente ale aparatului pot fi salvate în poziția „C” și sunt atât de numeroase și de complexe încât ar trebui să scriu pagini întregi numai despre acest subiect. Pentru detalii rog consultați manualul de utilizare. Să spunem că nu ați decis încă să achiziționați un 70D. Nu este nici o problemă. Puteți descărca manualul în format pdf direct de pe site-ul producătorului. Informațiile despre personalizare le găsiți la pagina 361, Capitolul 13.
Fotografierea de la distanță prin funcția WiFi
Cea mai simplă metodă de a folosi telefonul inteligent pe post de telecomandă și pentru transferarea de imagini este următoarea:
1. Se instalează aplicația EOS Remote pe telefon. Am încercat cu aplicația mai nouă, Canon Camera Connect, dar nu a mers (poate de vină este telefonul meu, cine știe), așa că am folosit aplicația mai veche EOS Remote (bine că este disponibilă în continuare).
2. Se intră în meniul aparatului foto și se activează funcția Wi-Fi.
3. Dacă funcția Wi-Fi este accesată pentru prima dată, va trebui să alegem un nume pentru aparatul foto.
4. După tastarea numelui, aparatul afișează funcțiile Wi-Fi de care dispune: transferarea de imagini între aparate foto, conectare la telefon inteligent, folosirea de la distanță prin intermediul EOS Utility, imprimare direct la imprimante cu Wi-Fi, încărcarea imaginilor către serviciile web (funcție care nu este disponibilă în toate țările), vizualizare imagini pe dispozitive DLNA.
5. Se alege Conectare la smartphone (telefonul inteligent). De aici totul este simplu. Recomand alegerea Mod punct de acces aparat foto pentru accesarea direct de la un smartphone, Conectare ușoară. Vi se cere apoi conectarea telefonului inteligent la aparatul foto Canon prin intermediul unei chei de criptare.
Tableta se conectează în același mod. Viteza conexiunii depinde și de dispozitivele folosite. Întârzierea între aparat și dispozitiv, în cazul nostru telefon inteligent, nu este de neglijat.
Pentru cine vrea să salveze imaginile pe telefonul mobil: formatul este jpeg, dimensiunea de 1920×1280. Chiar dacă fotografiem în format RAW, aparatul foto va trimite imaginea în format jpeg, la dimensiunea S2 (adică 1920 x 1280).
Pentru cei care vor să afle amănunte cum se folosește aparatul foto cu telefonul mobil pe post de telecomandă: EOS Remote.
Deși funcțiile Wi-Fi sunt complexe, cea mai utilă este cea de telecomandă. Firește, posibilitatea de a transfera imaginile prin Wi-Fi direct către un serviciu web (Canon iMage Gateway) poate fi foarte atrăgătoare. Am verificat și România nu se numără din păcate printre țările din Europa în care serviciul este disponibil.
După ce am petrecut mai bine de o jumătate de zi cu încercări de a conecta aparatul foto la routerul meu (nu știu de ce aparatul găsea tot felul de routere ale vecinilor, numai pe al meu nu), m-am lăsat păgubaș. Am verificat în mod expres setările router-ului și nu am găsit nimic „anormal”. Păcat, chiar am muncit pentru a face aparatul să se conecteze prin Wi-Fi la calculator, să pot trimite fotografiile direct pe „cloud”.
Dacă ești utilizator de 70D și aparatul vede router-ul tău, atunci pot proceda astfel:
1. Recomand crearea unui cont pe Canon Image Gateway. Este gratuit, se poate stoca, partaja și imprima imaginile captate.
Toate informațiile necesare pentru conectare și setarea aparatului foto se regăsesc bine prezentate direct pe pagina de web a Canon Image Gateway.
Spațiu de stocare este de 10GB; conținutul va fi șters după 365 de zile de la ultimul acces la serviciu. Vei fi însă anunțat prin email la adresa menționată de tine. Citiți cu atenție condițiile.
Folosirea site-ului este una foarte simplă și oferă chestii de bază, cum ar fi redimensionarea direct înainte de urcarea imaginii pe server, selectarea multiplă a imaginilor, administrare (creare de album, rotire în sensul și contrar sensului de mișcare al acelor de ceasornic, ștergere, adăugare și ștergere de etichete), imprimare pe o imprimantă Canon, partajare (blog, prin email, Twitter, Facebook, Youtube, Flickr). Singurul minus: nu poți descărca decât imagine cu imagine. Așadar, este doar un serviciul de stocare și de partajare a imaginilor, nu și un serviciu de backup.
2. Irista
La Irista avem la dispoziție 15GB spațiu de stocare. Te poți conecta la acest serviciu cu următoarele conturi: Facebook, Yahoo, Canon ID, Google+, Microsoft. Odată conectat, interfața este extrem de simplistă.
Există însă posibilitatea de a instala un mic progrămel pentru urcarea de imagini direct de pe desktop. De fapt, irista Uploader odată instalat și pornit oferă o interfață de sincronizare. Și doar atât. Setările sunt extrem de spartane: alegerea aplicației și a dosarelor care se doresc a fi sincronizate, posibilitatea de a porni irista odată cu pornirea Windows-ului și delogare de la serverul irista.
Ca și în cazul Canon Image Gateway, serviciul web irista este unul de bază. M-am conectat la Irista atât cu contul de Canon, cât și prin intermediul contului google. Rezultatul este același, indiferent de metoda aleasă pentru conectare. Dacă dai clic pe „Setări” și derulezi meniul în jos, dai peste Canon. Așadar, irista este un serviciu Canon.
3. Asigurați-vă că aveți instalat software-ul EOS Utility.
4. Se activează funcția Wi-Fi dacă acest lucru nu a fost făcut până cum. Veți putea citi totodată că înregistrarea video este dezactivată atunci când Wi-Fi este pornit, la fel ca și toate conexiunile cu dispozitive USB conectate. După activare se va trece la Funcțiile Wi-Fi, unde va trebui să setați un nume pentru aparatul foto. Odată numele setat, se va afișa o fereastră cu toate funcțiile Wi-Fi disponibile. În cazul nostru vom alege „Upload to Web service”. Vom primi invitație de a conecta aparatul foto la un calculator și de a efectua setările necesare.
5. Se dezactivează funcția Wi-Fi, se oprește aparatul foto, se conectează la calculator cu ajutorul cablului USB și se pornește aparatul foto. Se lansează apoi EOS Utility și se dă clic pe „Web Service Settings”. Vom fi invitați să ne logăm la Canon iMage Gateway. Următoarea fereastră ne va afișa serviciile Web disponibile (partea dreaptă a ferestrei). În partea stângă avem aparatul foto. Se dă click în dreapta jos pe Edit Web Services, se aleg apoi serviciile web dorite. Se fac totodată și setările corespunzătoare, după care se salvează. În final vom copia serviciile web dorite și în fereastra dedicată aparatului foto (fereastra din stânga). În final închidem programul, aparatul foto și îndepărtăm cablul USB.
6. Pornim din nou aparatul foto, activăm funcția Wi-Fi, clic apoi pe funcțiile Wi-Fi, click pe „Upload to Web service și vom vedea o listă cu serviciile web alese.
7. Pentru a putea transmite direct imaginile din aparat la un serviciul web va trebui să selectăm ca metodă de conectare „Infrastructure mode” și apoi ne conectăm la routerul nostru Wi-Fi.
Din punctul meu de vedere, cea mai des folosită opțiune Wi-Fi este cea de telecomandă prin intermediul telefonului mobil.
Calitatea imaginilor
La început , după ce am primit aparatul şi obiectivele spre testare, nu am putut fotografia decât seara, după serviciu. Cu 50mm 1.8 STM am avut ceva probleme de focalizare pe lumină slabă. Per total însă este un obiectiv destul de decent pentru a fi folosit chiar şi noaptea pe lumină dificilă.
Mai jos câteva exemple, cu explicaţiile de rigoare.
Atunci când avem de a face cu lumină extrem de dificilă, cum ar fi cea din cadrul de mai jos, constatăm din păcate un eşec de focalizare. Acestea sunt însă situaţii extreme şi trebuie luate ca atare. Este o excepţie de la regulă. Condiţii: sursă de lumină puternică venită dintr-o zonă aflată în beznă. Sistemul de măsurare al luminii îşi face treaba cu brio, dar focalizare este pusă a zid.
În rest, fotografierea pe timp de noapte, fără trepied şi fără stabilizare, la un timp de expunere forţat de scurt, chiar îţi face plăcere.
Aşa cum am mai spus, mi-a plăcut mult cu aparatul face faţă culorii roşii. Balansul de alb automat se descurcă bine.
Referitor la redarea culorilor, acest lucru depinde şi de obiectivul folosit. Se ştie că aparatele foto Canon redau culorile cu o uşoară înclinaţie spre rece. Pentru cine trage în RAW, acest lucru nu este o problemă, existând multiple posibilităţi de a redefini balansul de alb şi culorile în post-procesare.
Eu sunt mulţumit de rezerva oferită de RAW-urile lui 70D.
Obiective folosite
Am avut plăcerea de a folosi în scurtul test două obiective: Canon EF 50mm f/1.8 STM și Canon EF-S 10-18mm f/4.5-5.6 IS STM.
Canon EF 50mm f/1.8 STM:
Din punct de vedere al calității construcției mie personal îmi aduce aminte de prima varianta Canon 50mm 1,8 de pe vremurile analogului. Asta numai din punct de vedere al calității constructive. Pot însă spune că forma și construcția este una cât se poate de modernă, liniile finisajelor, structura materialelor folosite, toate denotă o oarecare eleganță și stil. În ciuda exteriorului „solid”, obiectivul este surprinzător de ușor. Atenție, nu atât de ușor încât să depuncteze impresia de calitatea pe care ți-o conferă obiectivul. Pe scurt: un obiectiv compact și ușor, de purtat toată ziua pe aparat. Mi-ar fi plăcut tare mult să îl pot folosi pe un full-frame, numai și numai datorită distanței focale „clasice” și raportat la bokeh. Pe un corp APS-C, distanța focală îl transformă într-un obiectiv mai bun pentru portrete decât unul „universal” (cei 50mm pe full frame devin 80mm pe APS-C).
Viteza de autofocalizare nu este extraordinară, se situează în limitele acceptabile. Motorul STM pe acest obiectiv nu este chiar așa de silențios cum s-ar crede. Dacă afară zgomotul se pierde, la interior se poate auzi când în cameră este liniște. Mi s-a părut ciudat că la utilizarea focalizării manuale zgomotul produs de motorașul STM este mai mare, iar dacă ai nevoie să treci rapid de la distanța minimă de focalizare la infinit și rotești rapid inelul de focalizare, motorașul toarce ca un motor diesel, de tractor. Motorul STM de pe 50mm nu se compară cu celelalte motorașe STM de pe 18-55 sau 10-18. Pur și simplu este mai zgomotos. O altă informație interesantă: fiind un motor STM, adică cu acționare electrică a focalizării, odată trecut pe focalizare manuală, la rotirea lentă a inelului, focalizare se face foarte lin, la o rotire mai rapidă crește și viteza de focalizare. Acest „fenomen” îl cunosc de la Olympus, unde toate obiectivele DSLR și mirrorless sunt acționate electric, nu pur mecanic. Această accelerare la focalizare trebuie și ea luată în calcul. Majoritatea utilizatorilor Canon sunt obișnuiți cu focalizare liniară, nu „accelerată”.
Inelul de focalizare este mai generos și amplasat mai în spate, 50mm 1.8 STM arătând ca un obiectiv „normal”. Se aseamănă mult cu prima variantă de 50mm 1,8, așa cum am mai spus.
Am luat obiectivul cu speranța că mă va ajuta în condiții de lumină slabă. Au fost însă cazuri în care nu am putut fotografia un subiect aflat în mișcare, noaptea, pe stradă. Până să focalizez pe subiect, acesta dispărea din cadru. Nu că ar fi un capăt de țară, dar poate deveni frustrant.
Calitatea imaginii este însă faină. Odată focalizat pe subiect, firește. Bokeh-ul este foarte plăcut. Avem doar de a face cu șapte lamele, rotunjite. Prin ce se mai caracterizează obiectivul STM? Montură metalică, desigur, motorașul STM, calitatea lentilelor (tratament Super Spectra), FTM (Full Time Manual – focalizare manuală tot timpul, atâta timp cât butonul de focalizare este apăsat la jumătate), distanță minimă de focalizare mai mică, subiectul fiind adus deci mai aproape (350mm), posibilitatea de a folosi un parasolar dedicat de tip baionetă, care protejează mai bine partea frontală a obiectivului.
Cu toate că noul Canon 50mm 1.8 STM are aceeași construcție optică ca și primul 50mm 1.8 și 50mm 1.8 II, oferă o imagine mai bună, părerea mea. Dacă există cumva cineva care se miră de ce construcția optică a rămas aceeași: de ce să schimbi o construcție optică care s-a dovedit a fi foarte bună de-a lungul atâtor ani?
Pentru cei care eventual nu știu: Canon EF 50mm f1.8 a fost lansat în 1987, Canon EF 50mm f1.8 II în 1990. Același grup optic de 28 de ani. Eu zic că a demonstrat cu prisosință calitățile optice, chiar dacă unii spun că are aberații cromatice și este soft la f/1,8 pe full-frame.
Dacă ai răbdare să te obișnuiești atât cu distanța focală de 80mm pe un aparat foto cu senzor APS-C, cât și cu faptul că nu este extrem de rapid în focalizare, va fi un companion de nădejde. Eu personal l-am folosit cu plăcere.
Fotografii cu Canon EF 50mm 1.8 STM:
Canon EF-S 10-18mm f/4.5-5.6 IS STM
Sincer, nu mă așteptam la o calitate așa de bună la un obiectiv din clasa sa de preț. Pot spune că cei de la Canon au dat lovitura cu acest superangular pentru aparate foto cu senzor APS-C.
Nu intru acum în amănunte tehnice. Construcția este mai decentă decât ar crede unii. Firește, este un obiectiv din plastic, dar de un plastic de bună calitate. Este ușor, dar nu iți dă senzația de ceva ieftin. Mi-a plăcut faptul că nu are nici un joc atunci când partea frontală se află în poziția sa maximă (tubul interior scos la maxim, la capătul lung al obiectivului).
Calitatea optică este una care surprinde extrem de plăcut. Nu sunt unul care stă să analizeze claritatea unui obiectiv superangular de la un capăt la altul al cadrului. Ar fi absurd! Citisem undeva vorbindu-se de câmpul de profunzime, bokeh care nu ar arăta cine știe ce. Pe bune, bokeh „artistic” la un superangular? Pe un APS-C? Să fim serios. Singurul minus ar fi aberațiile cromatice existente char și la un f 8. Nimic însă care nu poate fi corectat foarte ușor în post-procesare.
Obiectivul ăsta este unul dintre cele mai distractive obiective cu care m-am jucat. Pus pe un 70D cu live view și focalizare foarte aproape cu a unui mirorless în privința vitezei de declanșare (în live view, firește), este imbatabil. Distanța minimă de focalizare contribuie din plin la distracție. Ce m-a amuzat este că suprafața mare a lentilei frontale face subiecții extrem de curioși, permițându-ne apropierea până aproape de „botic”. Am încercat „lipiciul” ăsta pe câini și pisici. Merge de minune! Nu m-am dat la vrăbiuțe, să fim serioși! Dar poate sunt doritori care ar vrea să încerce. Vorba bunicului, să le pună sare pe coadă!
Alt punct negativ ar fi efectul de flare. Și încă o jumătate de punct: lipsa parasolarului. La un superangular chiar ajută. Firește, există separat, dar ar fi fost bine să îl găsești în pachetul obiectivului, nu?
Concluzie:
Jos pălăria în fața lui Canon. Au reușit să ofere obiective de calitate celor cu buget redus. Iar cu 10-18mm a rupt gura târgului, părerea mea. Să recapitulăm: 10-18mm STM, 18-55mm STM, 55-250mm… ce îți mai trebuie? Poate un 50mm 1,8 STM, 40mm, 24mm 2,8 STM? Nici o problemă. Toate aceste obiective vin la prețuri foarte atractive și la o calitate optică foarte bună, pe măsura aparatelor foto digitale din zilele noastre.
Dacă aș fi „canonist” aș fi foarte mulțumit de această evoluție.
Fotografii cu 10-18 STM:
Un articol și fotografii de Sorin Voicu.
1 comentariu
20MP pe aparat si pozele sunt urcate la 1280×800.
fabulos articol, stima.