Review Sigma 30mm f1.4 cu Sorin Voicu

Specificații

• Distanța focală pentru m4/3: 60mm echivalent full frame
• Motor de focalizare: motor pas cu pas (stepper motor)
• Posibilitate de intervenție manuală asupra focalizării: la m4/3 da numai în modul S-AF, setare S-AF+MF
• Construcție optică: 9 elemente în 7 grupuri
• Unghi de cuprindere: 50.7°
• Număr lamele de diafragmă: 9 (rotunjite)
• Diafragmă maximă: f/1,4
• Diafragmă minimă: f/16
• Distanța minimă de punere la punct: 30cm
• Raport de mărire:  1:7 (0,14x)
• Diametru filet filtru: 52m
• Dimensiuni: 73mm lungime, 65mm diametru
• Greutate: 265g

Construcție

Construcție optică

Designul special al grupului de lentile care contribuie la focalizare oferă o punere la punct rapidă și lină, fapt constatat și de mine de-a lungul utilizării. Elementul frontal este confecționat dintr-o sticlă specială pentru a influența pozitiv indicele de refracție și difuzia culorilor. Cele două elemente asferice asigură obținerea unei excelente calități optice a imaginii, iar construcția compactă este extrem de adecvată pentru a fi folosită pe aparate foto mirrorless, ele însele compacte de felul lor. Tehnologia dezvoltată de Sigma pentru focalizarea internă și elementele optice din grupul lentilelor de focalizare permit folosirea unui motor pas cu pas și mai compact. În afară de lentila asferică, Sigma a mai inclus și o lentilă asferică pe ambele fețe. Ca să fiu sincer, mie unul puțin îmi pasă cum arată un obiectiv pe dinăuntru. Mă interesează rezultatul. Din partea mea, dacă obiectivul are doar una sau două lentile care oferă o calitate excepțională a imaginii este tot ceea ce îmi doresc. Restul e cancan.

Aspect

Nu prea aduc vorba de aspect în testele mele. De data aceasta fac însă o excepție. Avem un obiectiv fix luminos de o dimensiune nu chiar compactă în termeni m4/3. Unora li se pare prea masiv pus pe anumite corpuri. Personal l-am folosit pe E-P2, aparatul pe care îl folosesc pe timp de iarnă. De obicei, port aparatul la mine folosindu-l împreună cu Olympus M.Zuiko Digital 17mm 1:2.8 clătită, eh, pancake. O combinație destul de compactă. Și îl port așa zi de zi la muncă (nu se știe niciodată când îmi vine pe chelie să ies la o tură foto seara târziu după o zi obositoare de muncă – este felul meu de a mă relaxa). Când am folosit pentru prima dată Sigma 30mm f/1,4 mi s-a părut cam mare. Dar senzația a trecut destul de repede numai după câteva minute. Uitându-mă acum la aparat, nu mi se pare exagerat de mare. Este bine echilibrat atunci când îl țin în mână, asta poate și datorită faptului că E-P2 are un corp metalic (mai greu). Poate că pentru posesorii unor corpuri mai mici decât E-P2 (și mai ușoare), echilibrul să fie deranjant atunci când folosesc Sigma. Ca aspect, depinde în cea mai mare parte de gusturi. Sigma oferă pe de cealaltă parte o oarecare prestanță (ca să nu zic lucru bine făcut, că deviez în politica lui pește prăjit).

Calitatea optică

Pentru cei interesați mai mult de cifre și teste laborioase în laborator (SIC!), este invitat să cerceteze laborios internetul. Dacă este să mă iau după DXO Mark, la f/1,4 avem o claritate excelentă în centru și ceva mai slabă atunci când ne îndreptăm privirea spre margini și colțuri. Perfect normal, din punctul meu de vedere. Claritatea cea mai bună pe întreg cadru este obținută la f/2,8! Obiectivul stă bine pe poziții până la un f/11, moment în care claritatea scade pe toată suprafața cadrului. Difracția își face apariția la f/5,6 (teste de laborator, da?). Din câte mi-am putut da seama, Sigma oferă o claritate destul de consistentă, ceea ce nu poate decât să ne încânte.

Vignetarea este pronunțată la f/1,4 și aproape că dispare la f/1,8 (ochiometric). La f/2,8 nu mai este vizibilă. Așa se vorbește în târg, așa ne învață laboratoarele. Am zis să testez și eu pe un perete din casă.

Aberațiile cromatice? Laboratorul ne spune că la diafragmă maximă acestea există și sunt vizibile cu ochiul liber și că pot fi corectate în post-procesare. Odată cu închiderea diafragmei, aberațiile de tentă albastră/galbenă (linii albastre) se reduc, în timp ce aberațiile cu tentă azurie și roșie cresc. În practică, dacă ești nevoit, din diverse motive, să compensezi expunere spre plus cu subiect principal în culori închise, aberațiile cromatice albastre sunt evidente. Nimic însă ce nu poate fi corectat în post-procesare. Iar pentru cazurile extreme când nu este posibil (se poate întâmpla), atunci convertim imaginea color într-o imagine alb negru și se rezolvă.

Am ales în mod voit exemplul de mai sus. A trebuit să compensez imaginea cu 3 trepte pentru a evidenția aberațiilor cromatice la f/1,4.

Distorsiunea este de tip butoi (cam ciudată) vizibilă mai ales spre colțuri. Mi-a trebuit ceva timp să caut un exemplu în acest sens.

Bokeh

Cine își ia un obiectiv luminos o face adesea pentru bokeh, pentru separarea cât mai faină a subiectului față de restul. Cu cât un obiectiv este mai luminos, cu atât această separare este mai… spectaculoasă. Avertisment pentru „artiști”: această separare a subiectului față de fundal nu face o poză mai artistică decât alta.

Sigma 30mm f/1.4 oferă un bokeh foarte plăcut, în mare parte datorită celor 9 lamele rotunjite ale diafragmei.

Nu este o metodă științifică, dar îți poți face o idee despre cum arată bokeh-ul.

Flare sau reflexii. Există, normal, nu mi-a fost dat să văd o construcție optică rezistentă 100% la reflexii sau la imagini fantomă. Am luat obiectivul la testare fără a avea și parasolarul. Avantajul mirrorless și a vizorului electronic este că poți încadra și vedea chiar și atunci când privești soarele direct. În unele situații au existat reflexii mai puternice, în altele mai slabe, depinde.

Calitatea optică a obiectivului este mai bună la posesorii de Olympus față de cei care îl folosesc pe Sony. Asta datorită mărimii senzorului. La APS-C, suprafața mare folosește o suprafață mai mare din cea a lentilelor obiectivului, inclusiv mult spre colțuri, colțurile reprezentând punctul cel mai vulnerabil al unui obiectiv. La m4/3 se folosește mai mult centrul lentilelor, de unde și o calitate optică mai bună. Am ținut să specific acest aspect pentru a nu bulversa un eventual cititor care a parcurs în prealabil articole despre acest Sigma pus pe un Sony.

Alt aspect care ține de calitatea imaginii: în cazul în care folosiți fișiere raw (brute), așa cum o fac eu tot timpul, acestea trebuie „developate”. Eu folosesc Lightroom. Sigma 30mm f/1.4 are profilul lentilei încorporat în fișierul raw, ceea ce înseamnă că atunci când se deschide un fișier brut la care s-a folosit obiectivul, corecțiile se aplică automat datorită profilului încorporat. Pentru posesorii de Olympus nu este o noutate, poate doar pentru posesorii de Sony. Acest profil corectează automat distorsiunea și vignetarea. Pentru aceasta se merge la Lens Correction, se activează și se alege ca producător „Sigma”, fără alte acțiuni suplimentare.

Autofocalizarea

Cred că trebuie specificat de la bun început: viteza de autofocalizare depinde de viteza de punere la punct al corpului de aparat folosit. Obiectivul Sigma se comportă ca de altfel orice alt obiectiv m4/3 în ceea ce privește autofocalizarea. Este mai rapidă atunci când obiectivul nu este nevoit să parcurgă întreaga plajă, de la distanța minimă de focalizare de 30cm și infinit. Nu am avut rateuri de focalizare pe durata testelor, iar punerea la punct a fost precisă la fiecare declanșare.
 

Focalizarea manuală

Focalizarea manuală este o plăcere. Chiar dacă vorbim despre un sistem acționat electric, nu mecanic, punerea la punct este lină, fără sacadări. Sistemul Olympus mirrorless oferă asistență la punerea la punct manuală în două moduri: lupă și peaking (conturarea cu alb sau altă culoare a tot ceea ce este clar în cadru). În acest fel, focalizarea manuală este extrem de facilă, iar obiectivul de față contribuie și el la ușurința în utilizarea punerii la punct manuală datorită inelului de focalizare generos și cursa fină, fără întreruperi. În plus, datorită sistemului Olympus, la o rotire rapidă a inelului de focalizare, trecerea dintr-un plan apropiat într-un plan îndepărtat și invers se face foarte rapid. Punerea la punct se poate face însă și extrem de precis, cu o cursă foarte fină, atunci când inelul de focalizare se rotește lent. Am întâlnit în viața mea de fotograf situații în care punerea la punct automată nu a fost posibilă, din varii motive. Focalizarea manuală așa cum este oferită de Olympus ajută foarte mult. Iar obiectivul o completează.

Comportamentul pe teren

Am dificultăți în a cataloga obiectivul. Echivalentul distanței focale de 60mm format 35mm îl face mai lung cu 10mm față de distanța focală standard și cu 20mm mai scurt decât un teleobiectiv standard pentru portret. Poate fi ori prea lung, ori prea scurt. În primul rând ține de obișnuință. Pentru cei care trăiesc în localități, poate fi dificil de utilizat, mai ales când nu ai spațiu pentru o încadrare completă a subiectului. Pe de cealaltă parte, te poți axa pe detalii. Pentru cine este pasionat de portrete, datorită diafragmei maxime de f/1,4, se obține o separare faină față de fundal. Dat fiind faptul că este prezentă o ușoară distorsiune de tip butoi, nu recomand folosirea obiectivului la portrete strânse. Poate deforma chipul celui portretat.

Imagine decupată, fotografia fiind făcută de la o distanță suficient de mare încât să nu deformeze.

Uitându-mă la fotografiile luate cu ocazia testului, poți folosi Sigma 30mm f1.4 DC DN Contemporary la aproape orice. Spațiu să fie. Iar acolo unde nu este, te poți concentra pe detalii, așa cum am mai spus. Depinde însă în mare măsură de fotograf, dacă este dispus să se adapteze la cei 60mm sau dacă chiar are nevoie de ei. Să nu uităm totuși, este unul dintre puținele obiective cu diafragmă maximă de f/1,4 cu autofocalizare și la un preț accesibil (dat fiind prețurile din 2016 de pe piața foto). Se poate folosi și la fotografia macro dacă îi pui în față un Raynox.

Chiar dacă cei de la Sigma ne-au obișnuit cu existența unui toc, de altfel foarte ok din punct de vedere constructiv (materiale de calitate bună, protecție bună), au renunțat la acest model la includerea unuia. Din păcate pentru cumpărător.

Rezumat

A îndeplinit obiectivul așteptările mele? Să vedem:

1. Un bokeh frumos – check, OK
2. Claritate excelentă – check, OK
3. Ușurință în focalizare manuală – check, OK
4. Comportament la flare – check, foarte acceptabil
5. Aberații cromatice la diafragmă maximă – check, foarte acceptabil

În concluzie, un obiectiv suficient de fain încât să se afle pe lista de cumpărături.