Ce cred 4 consultanţi F64 despre Sigma Quattro DP2, un aparat foto inovator

1) Delia Birtaş despre Sigma Quattro DP2
Sigma Quattro DP2  este un aparat care șochează pozitiv prin aspect. Deși la prima vedere designul ar putea fi interpretat “ciudat” în momentul în care îl iei în mână se pliază perfect.
Puncte forte: Culorile pe care le obții direct din aparat sunt spectaculoase. Atât modurile Sunrise cât și Cinema oferă fotografii complexe din punct de vedere cromatic. Te poți juca ușor cu proporțiile fotografiei (21:9, 16:9, 3:2, 4:3, 1:1)
Puncte slabe: Pe lumină slabă focalizează mai greu, iar de la 400 ISO în sus se simte zgomotul pe imagine. Se încălzește repede în zona body-ului, iar viteza de salvare a pozelor pe SD ar putea fi îmbunătățită. Durata de funcționare a bateriei e scăzută (aprox 150 fotografii) însă pentru a compensa acest deficit, avem din start doua baterii. Sigma Quattro  DP2  e un aparat versatil, artistic dar care mai are loc de îmbunătățiri. În loc de concluzie, las pozele să vorbească de la sine.
‘

2) Bogdan Popa despre Sigma Quattro DP2

Părți bune – detalii extraordinare (în plaja iso 100-400), comparabile cu orice combinație de dslr full-frame și obiectiv de top – senzorul foveon dă un “look” de film – obiectivul este absolut spectaculos; foarte sharp de la 2.8 (chiar și în colțuri) și fără defecte majore (vignetare, aberații) – tonuri foarte bune la conversia în alb-negru   
Părti mai puţin bune – forma ciudată, se utilizează destul de greu cu o singură mână – utilizabil real doar pana în ISI 800 (mai sus, zgomotul de imagine e foarte mare și culorile virează destul de urat); în alb negru merge și ISO1600 – lipsa stabilizării de imagine – bateria ţine mai putin decât la aparatele echivalente (dar vine cu 2 baterii în pachet) – focalizează destul de greu în lumină slabă – culorile nu sunt neapărat în concordanta cu realitatea
Şi ca o concluzie: E un aparat cu o calitate a imaginii foarte bună, fiind practic o combinație perfectă între cele 2 elemente de bază: senzorul Foveon cu o imagine speciala și obiectivul de calitate optică foarte bună. Ergonomia și utilizarea lasă puţin de dorit, pentru că e destul de lent și se manevrează destul de anevoios. Nu este un aparat pentru fotografii în lumina slaba, sport sau orice altă situație în care e nevoie de viteză şi ISO mare. Se pretează perfect pentru peisaje, portrete, studio și în general situații unde e nevoie de detalii foarte bune și unde totul se întâmplă într-un ritm leneș :). După testul făcut cu el, cu siguranță mi-ar plăcea să îl am în geantă (poate după ce mai scade prețul 🙂 ). Oricât citești pe net despre imaginea senzorilor Foveon… trebuie sa vezi o imagine la rezoluție maxima pentru a aprecia rezultatul  (e cu adevarat impresionant, mai ales venind de la un aparat totuși compact)

3. Liviu Niţă  despre Sigma DP-2 Quattro:  “camera emoţiilor fotografice”

Trebuie sa încep prin a face o afirmație extrem de personală: iubesc aceasta cameră. O iubesc la fel cum îmi iubesc iubita. Motivul e simplu: emoțiile prin care trec cu această cameră, sentimentele care mi le evocă nu le poți întâlni decât la ea. O ea, a ta, care-ți aparține și cu care, deși la început au fost și mici neînțelegeri, ați ajuns să vă cunoașteți atât de bine încât acum ți-ar fi greu fără ea.
Puţin obtuză în design, deși plăcută, neagră, cu finisaj excelent, Sigma DP-2 Quattro iese din anonimat prin forma-i ciudată. Impresia inițială legată de aspectul camerei a fost unul de repulsie, gândindu-ma cum o sa manevrez eu camera asta? Simplu. Camera nu e gândită ca o camera compactă, pentru a fi utilizata cu o singura mână, ci ca o cameră avansată, pentru entuziaști și amatori cu pretenții de fotograf serios. Mânuirea ei cu ambele mâini este foarte naturală şi confortabila. M-am simțit ținând o cameră serioasă în mâini, nu o simplă cameră compactă cu un design ceva mai ciudat.
De ce i-am spus camera emoțiilor fotografice? Pentru că de la imaginea afișată pe ecran (dinaintea declanșării), până la rezultatul final, fie vizualizat pe calculator, fie imprimat pe hârtie, totul este un amalgam de emoții neînțelese. Cum adică? Trebuie sa vin cu o specificație, înainte de toate. Nu aş recomanda aceasta camera unui începător sau unui obsedat de detalii. Cei care doresc să meargă pe principiul “what you see is what you get” îi invit sa se uite în altă parte, la alte camere mult mai serioase și rigide.
Sigma DP-2 Quattro are fantasticul talent de a te scoate din minți. Motivul este acela că imaginea afișată pe ecranul camerei înainte de declanșare cu imaginea afișată ulterior declanșării, în modul Play sunt suficient de diferite încât să te întrebi pe tine unde ai greșit? Şi să te întrebi de ce ai cumpărat aceasta camera? Insă ceea ce alte camere nu reușesc să facă, Sigma DP-2 Quattro o face cu brio. Sigma DP-2 ne întoarce în timp, în era analogică, când fiecare fotografie developată era o surpriză și un motiv de bucurie. Deşi știam ca avem un film pentru portret sau peisaj, cu un ISO fix și expunerea era cea corectă (măsurata de exponometru), întotdeauna la developare imaginile nu arătau întocmai aşa cum ne aminteam noi. Şi asta nu ne deranja. Din contră, ba chiar ne amuza și gâdila, într-un mod subtil, simțul estetic. Eram mici artiști ce țineam cu fală, precum un condei, rolele de film în buzunar.
Da, ati inteles bine. Rezultatele afișate pe ecranul camerei nu sunt cele mai bune. Dar nu va lăsați păcaliți de acest aspect. Abia după ce am copiat pozele din card în calculator și le-am vizualizat pe un ecran mare, abia atunci am înțeles genialitatea inginerilor de la Sigma. În mod cert este o cameră adresată artiștilor, nicidecum celor încorsetați în realitate.
Per total, camera este o surpriza plăcută, adresata în mod special artiștilor fotografi. Nu este o cameră recomandată începătorilor sau celor care vor sa reproducă în mod fidel realitatea.

4) Alexandru Frusina despre Sigma DP-2 Quattro

De când am văzut prima dată Sigma DP2 Quattro m-am intrebat : “de ce?”. De ce are forma aceea neobișnuită, de ce as da atâţia bani pe el, de ce nu are zoom pentru un aparat compact? Apoi la utilizare iarăși au apărut întrebări. De ce ce este peste ISO 200 in Jpeg nu poate fi folosit? De ce se mișcă mai încet decât ar trebui? Toate aceste întrebări au găsit un răspuns când am descarcat imaginile în calculator: pentru că are o calitate a imaginii cum rar mi-a fost să vad – de aceea! Intr-un final toate discuțiile tehnice, despre ergonomie, raport calitate preț se reduc la asta: calitatea imaginii iar Sigma DP2 excelează la acest capitol și obiectivul 30mm 2.8 este foarte sharp începând chiar cu cea mai deschisă diafragmă.
Inginerii de la Sigma au constatat ca îndepărtarea senzorului de card și baterie îi asigură o funcționalitate mai buna a primului și astfel am aflat și de ce are forma aceea ciudată. După câteva minute de utilizare am realizat că ergonomia este chiar bună. În varianta RAW, Iso poate urca ușor, fără probleme acute până la 1600 și astfel mi s-a răspuns și la întrebarea legată de sensibilitate.
În concluzie consider că nu este un aparat care le face pe toate dar este un aparat care ce face, face foarte bine. O calitate excelentă a imaginii – probabil cel mai important lucru la o cameră foto.