Ce nu este fotografia de stradă

După cum știți, puteți găsi pe blogul F64 o serie de articole despre fotografia de stradă, fie că vorbim de materiale de tip tutorial sau sfaturi foto, ori prezentări a anumitor grupuri de fotografie care practică acest gen sau chiar analize mai profunde asupra stilului și a turnurilor pe care le-a luat în epoca contemporană.

Astăzi, Asociația Exposure ne propune un articol mai atipic despre fotografia de stradă, în care povestim mai mult despre ce NU este fotografia de stradă, încercând să aducă în vizor anumite mituri și realități.

Fotografia de stradă nu este ușoară

Dacă la o primă vedere fotografia de stradă pare ușoară sau cel puțin ușor de a începe cu ea, pe parcurs sau analizând fotografiile care se realizează la nivel internațional, vei descoperi că lucrurile nu stau chiar așa.  A te plimba pe stradă cu un aparat foto și a captura orice fel de scene, decupând bucățele de realitate într-o succesiune aleatorie nu înseamnă ca faci fotografie de stradă.

Există într-adevăr mici rețete să le spunem așa, pe care cei pasionați le pot urma, îmbunătățindu-le vizual imaginile finale (chiar noi am recomandat o serie de sfaturi de compoziție etc.), dar o fotografie bună necesită mai mult de atât. Fotografiile de care nu te mai saturi să le privești nu vor fi niciodată produsul facilului, al lenei sau al unor rețete simple. Asta nu înseamnă nici că toate necesită o muncă asiduă. Poate cel mai potrivit termen ar fi strădania, dorința de a da ce e mai bun din tine, din ce vezi, gândești și simți în momentul acela în care apeși pe declanșator. E important să fii prezent, să empatizezi cu subiectele, să fii sincer cu tine privind rezultatele și să continui să fotografiezi. Dacă azi nu ți-a ieșit nimic, poate că o să-ți iasă mâine, sau peste o săptămână. Nu îți vor ieși toate din prima și nici nu trebuie. În timp vei învăța și evolua.

Fotografia de stradă nu este o sursă de venit sau o modalitate facilă de a câștiga bani

Nici la noi, dar nici în alte părți, fotografia de stradă nu s-a transformat încă într-o sursă de venit. Până și fotografia de presă se găsește în dificultate, cu atât mai mult cadrele de stradă care de cele mai multe ori presupun o conectare la nivel personal cu urbanul, cu oamenii din jur, cu ceea ce se întâmplă când ești prezent.

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

(c) Mirela Momanu


(c) Mirela Momanu


(c) Mirela Momanu


(c) Eli Driu


(c) Eli Driu


(c) Mirela Momanu

În general, nu este un stil de fotografie pe care să-l faci pentru bani, ci mai degrabă pentru suflet. Dacă totuși vrei să vinzi o parte din acest suflet sau consideri că timpul investit ar trebui recuperat într-un fel, există câteva căi prin care poți converti financiar, dar și acestea sunt mai des întâlnite în special în afară, nu în România:

• publicarea de ebook-uri și vânzarea lor online pentru descărcarea integrală a materialului
• organizarea de ture foto dedicate sau photowalks pentru începători și amatori
• organizarea de expoziții foto cu vânzare
• webminarii/cursuri online despre fotografia de stradă
• proiecte fotografice cu ONG-uri
• vânzarea de fotografii către agențiile de stock/de publicitate (aici însă e destul de dificil dacă ai fețe recognoscibile în imagini, intervenind dreptul la imagine al persoanei și necesitatea unui acord scris)
• organizarea de cursuri despre fotografia de stradă (însă ai nevoie și de un spațiu, promovare, să știe lumea cât de cât de tine și, mai ales, să fii sigur că poți fi și pedagog, să transmiți cât mai bine informația mai departe ș.a.m.d)

Fotografia de stradă nu este despre documentarea sărăciei

Nu spune nimeni că nu ai voie să fotografiezi cerșetori, persoane fără casă sau alte categorii sociale aflate în dificultate, dacă acel cadru chiar spune ceva, dacă există acolo o poveste și simți nevoia să apeși pe buton. Dar nu transforma asta într-un obicei, nu face din acest tip de fotografii scopul proiectelor tale. Există o tentație, întrucât poveștile triste și negativismul au un public destul de larg, poate mai larg decât cel al lucrurilor pozitive, al progresului cultural și al dezvoltării urbane.  Dar ai face bine să cauți și alte subiecte, să te apropii de umanitate și stradă fără a înjosi oamenii.

Există însă și proiecte altfel, proiecte documentare care îi pun pe acei oameni în altă lumină, și care vorbesc despre cine sunt ei cu adevărat… Poți vizualiza în acest sens proiectul Underexposed, realizat de americanul Aaron Draper. Dar cu siguranță mai sunt și alte proiecte frumoase de acest tip.

Fotografia de stradă nu este doar în alb și negru

În afară colorul este mult mai pe val, la noi există încă tendința de a insita pe alb și negru. Nu e nici rău, nici bine neapărat. Depinde și de cum transformi acele fotografii în alb-negru. O simplă conversie la greyscale sau o simplă desaturare nu e opțiunea cea mai bună.  Dacă preferi într-adevăr alb-negrul și îți place să te exprimi în acest fel, ai grijă la tonuri, lucrează pe canale de culoare sau folosește diverse plugin-uri dedicate. Vei simți avantajele în rezultatele finale.
În plus, chiar dacă ești fan alb negru, lasă culorile la locul lor acolo unde aduc un plus de valoare cadrului final, acolo unde totul se îmbină armonios în color.

(c) Cosmin Gârleșteanu


(c) Cosmin Gârleșteanu


(c) Cosmin Gârleșteanu


(c) Cosmin Gârleșteanu


(c) Mirela Momanu


(c) Mirela Momanu

Fotografia de stradă nu este doar despre stradă

Aici avem de-a face cu o dezbatere extrem de lungă. Am putea scrie articole peste articole și tot vom avea opinii împărțite. Sunt cei pentru care definiția fotografiei de stradă include neapărat strada, dar și cei care acceptă o definire mai largă a spațiului public (și acesta putând fi public privat etc.) și a ceea ce poate fi inclus în acest stil fotografic, inclusiv cadre care nu conțin oameni, dar în care prezența umană este sugerată.

(c) Cosmin Gârleșteanu


(c) Eli Driu


(c) Eli Driu

Dincolo de asta, e bine să aruncăm un ochi și în trecut, la maeștrii genului și să vedem ce gen de cadre făceau aceștia.  De la Atget la Bresson, Doisneau, Brassai, Winogrand, Vivian Maier și lista poate continua, vom regăsi nu de puține ori și cadre de atmosferă, de detaliu, portrete, selfie-uri (nu e chiar asta denumirea, dar să zicem că includem aici autoportrele cu umbrele fotografilor), dar și imagini fără oameni sau din spații care în mod normal nu v-ați gândi să le includeți în stilul fotografiei de stradă, cum ar fi plaja.
Pozitionarea rămâne însă la latitudinea fiecărui fotograf în parte, în strînsă legătură cu principiile, cultura fotografică și afinitățile sale. Dezbaterea va continua cu siguranță și în viitor, cu atât mai mult cu cât schimbările din lume, din urban și din plan cultural sunt tot mai alerte.
O discuție distinctă aici sunt cadrele regizate.
Și nu ne referim doar la practica de a cere acordul (uneori necesar, daca vrem să folosim fotografiile în anumite condiții), ci la a aduce un personaj și a-l plasa exact unde ne dorim sau a-l ruga să desfășoare o acțiune anume pe stradă etc. Această combinație artificial-real este mai rar întâlnită, dar există fotografi care fac asta. Definiția fotografiei de stradă vorbește despre instantanee,  astfel că regia nu prea își are locul în peisaj, rămânând din nou la latitudinea și pe conștiința fiecăruia ce fel de muncă fotografică depune.
Fotografia de stradă nu mai este cu siguranță ce a fost în secolul 20, iar asta o spune toata lumea cu o doză de tristețe și nostalgie în glas sau în stilou, după caz. Pe de altă parte, totul s-a schimbat. Iar trecerea de la tăcut, observațional, persoane care nu priveau fotografiatul ca pe ceva invaziv și accesul mult mai limitat la echipamente fotografice către fotografiatul cu absolut orice și oricînd, chiar și cu telefonul, afluența și bombardamentul vizual din toate părțile, uniformitatea lumii moderne și problemele de securitate, n-a făcut deloc ușoară munca fotografilor de stradă din prezent.

Asta nu înseamnă însă că nu se mai fac fotografii de stradă de calitate. Circumstanțele secolului 20 sunt de mult duse, dar există și în prezent lucruri care necesită atenție și care merită imortalizate. Iar calitatea fotografiilor nu este neapărat mai slabă, ci mai degrabă cantitatea și lipsa selecției adevărate ne omoară. Suntem mult prea concentrați pe rezultate rapide, pe a fi populari în rețelele de socializare și alte aspecte din registre similare. Probabil e nevoie de timp pentru a se cerne lucrurile, dar nimeni nu știe cu siguranță ce ne mai așteaptă acolo, în lume.
Posibil că peste încă o sută de ani și fotografiile secolului 21 se vor vedea altfel, cu siguranță nici circumstanțele prezentului nu vor mai fi tangibile pentru ei, fotografii de stradă din viitor…

Un articol de Asociația Exposure.

Tu ce părere ai? Ce altceva NU este fotografia de stradă?
Lasă-ne un comentariu mai jos și, dacă ai un portofoliu cu imagini de stradă, ne poți lăsa și un link. Ne dorim să facem o galerie a cititorilor acestui articol.

S-ar putea să te mai intereseze și:

• Lumina în fotografia de stradă
• Echipamentul în fotografia de stradă – ce alegem?
• 6 elemente de compoziție în fotografia de stradă
• Fotografia de stradă contemporană