CompudayPack de la Lowepro – un rucsac de purtat.

Dupa 3 ani de posesie pot sa spun linistit ca am gasit cel mai versatil rucsac foto. Poate nu e cel mai bun, cel mai Fat-Frumos, dar sigur e cel mai folositor.

Rucsacul Lowepro CompuDayPack dispune de:
• un compartiment vertical in care incap DOUA laptopuri de 15”, sau foarte multe haine subtiri, sau 12 carti zdravene (sa le zicem carti despre arhitectura si fotografie), sau 14 cutii de bere de 330ml.
• un compartiment frontal suficient de mare cat sa incapa 6 blituri Nikon SB-800 (sau similare ca dimensiuni) + triggere + 2 sticle cu apa (500ml), sau toata garderoba mea (daca pun perechile de blugi in compartimentul de laptop), sau 7 cutii de bere (mai sus mentionate) + cateva pungi de taitei instant.
• un compartiment foto numa’bun pentru un Nikon D700 cu 17-35-ul pe el si doua obiective mai mici (de genul celor cu focala fixa: 24mm, 28mm, 35mm, 50mm, 85mm), sau doar body-ul de sine statator cu 4 obiective in jurul lui si 10 perechi de sosete, sau 9 cutii de bere si 3 batoane de Snickers.
• o gramada de pliuri si buzunarase in care sa puneti carti de vizita, castile de la iPhone/mp3 player, incarcatoare, pasaport, pixuri etc.

Rucsacul asta a fost partenerul meu de pozareala pe oriunde am mers in ultimii 3 ani si arata ca nou. Nu s-a descusut nimic, nu s-a dezlipit nimic si nu l-am sapat niciodata. M-a prins ploaia de vreo 2 ori si tot ce aveam inauntru a ramas uscat (sa n-aveti impresia ca e impermeabil, nu cred ca este; poate ca am avut eu noroc.)
Am fost o saptamana intreaga in Lisabona si m-am incapatanat sa bag tot ce aveam nevoie in acest rucsac. A incaput tot si fermoarele dadeau semne de oboseala, dar dupa ce m-am asezat putin pe el, toate s-au aliniat perfect (apoi mi-am bagat sculele foto si laptopul). Cand am plecat din Lisabona in locul laptopului am pus vreo 12 carti, iar tinicheaua am luat-o intr-o plasa, ca oricum aveau sa ma puna sa o scot din rucsac la aeroport).

Am intrat la concerte cu 70-300 VR bagat la fundul compartimentului de laptop si nu l-a gasit nici naiba, la fel de bine am incercat sa fac acelasi lucru la AC/DC cu niste obiective de Leica si s-au prins imediat, dar norocul meu a fost ca au fost destul de intelegatori ca nu le voi arunca inspre scena si m-au lasat sa intru cu ele.
Imi place ca a rezistat perfect pana acum si ca nu da semne de imbatranire.

Articol scris de: Vlad Dodan | www.vladdodan.ro