Lumu – un exponometru pentru iPhone

Am primit de curând de la F64 un instrument interesant, cu scopul de a-l testa. Instrumentul se numește “Lumu” și vine într-un ambalaj foarte atrăgător: o cutie metalică în care se găsește Lumu protejat de o mică husă din piele cu un design minimalist, un șnur și manualul de instrucțiuni. Voi începe prin a spune ce este acest Lumu. Este un exponometru foarte simplu și compact, gândit să funcționeze împreună cu un smartphone, în general iPhone, dar și cu anumite modele de smartphone care au sisteme de operare Android. Având în vedere că toate aparatele foto moderne, cât și telefoanele cu camera foto au un exponometru din construcție, pare legitimă întrebarea “Ce face, totuși, acest dispozitiv ?” La ce aș avea nevoie de un exponometru separat în condițiile în care camera foto are deja unul? Voi încerca să găsesc niște răspunsuri testând acest Lumu în condiții mai puțin obișnuite.

În testul de față am folosit un iPhone 4S, cu sistem de operare iOS 7.1, fără niciun fel de alte aplicații instalate în afara celor cu care vine de la operator și a aplicației necesare pentru utilizarea Lumu. Pentru fotografiere au fost utilizate două aparate foto, unul pe film și unul digital, și pentru comparație a fost folosit și un exponometru profesional cu accesoriu suplimentar pentru lumina reflectată (mulțumiri lui Dragoș Codiță care mi-a împrumutat acest exponometru). Ambele aparate foto au fost folosite în modul manual, ignorând așadar valorile indicate de sistemul propriu de măsurare a luminii. În aparatul pe film, un Ricoh KR-10 Super cu obiectiv 50mm f/2, a fost pusă o rolă de film color Kodak, ISO 200, iar aparatul digital, un Canon EOS 5D Mark 2 cu obiectiv Canon EF 50mm f/1,4, a fost setat tot la ISO 200.
Fotografiile au fost făcute (pe cât posibil) cât mai asemănător cu cele două aparate, și îi mulțumesc pe această cale lui Cosmin Baluță pentru ajutorul pe care mi l-a dat, fotografiind partea de making-of a acestui test.

Aparatul pe film a urmărit indicațiile date de Lumu, în timp ce aparatul digital a fost reglat după valorile arătate de exponometrul clasic. Condițiile de lumină au fost alese în așa fel încât să provoace dificultăți senzorilor de măsurare ai celor două exponometre, fiind lumina de apus, cadre cu proporția de 50/50 între cer luminat și pământ întunecat sau clăiri cu suprafețe reflectante.
Voi trece foarte pe scurt prin partea de instalare a aplicației, având în vedere faptul că este similară cu instalarea oricărei alte aplicații. Partea de utilizare este la rândul ei extrem de simplă. Aplicația are două moduri, cel de măsurare continuă a luminii, în care afișază pe ecran în mod continuu paramatrii de lumină (în lux sau în candele) și mai are modul de măsurare pentru fotografie, în care utilizatorul setează valoarea ISO și blochează fie timpul de expunere fie diafragma, Lumu urmând să calculeze cealaltă valoare. Ceea ce nu face Lumu este măsurarea luminii de blitz, așadar nu este de luat în calcul pentru utilizarea în studio. Lucru care, trebuie să recunosc, ar fi fost interesant.
Prima probă: cadru luminat pe jumătate, lumină frontală puternică. Lumu spune 1/250s la f/5,6 ISO 200. Exponometrul clasic cere 1/500s, restul parametrilor fiind identici. Cele două imagini rezultate mă surprind puțin. Exponometrul clasic a produs o imagine ușor subexpusă. Aparatul digital s-a conformat, iar fotografia (complet neprelucrată), cu toate că nu supraexpune foarte puternic cerul și încearcă să păstreze detalii în zona mai întunecată, rămâne, totuși, puțin mai subexpusă decât cea făcută pe film.

Lumu a făcut mai bine măsurarea luminii, iar imaginea de pe film păstrează mai mult detaliu în zonele întunecate, fără a arde zonele luminoase.

A doua probă este făcută ca referință, lumina fiind indirectă, iar condițiile relativ simple, ar trebui, cel puțin teoretic, ca valorile date de cele două exponometre să fie identice. Cu toate acestea valorile diferă ușor. Bătrânul exponometru Minolta îmi cere să folosesc un timp de 1/90s, ceea ce aparatul digital nu poate, așa că folosesc 1/100s, timpul cel mai apropiat. Lumu susține că potrivit ar fi un timp de 1/125s.

Este de remarcat că, deși fotografia pe film ar fi trebuit să iasa mai subexpusa la 1/125s decât cea digitala la 1/100s, având același ISO și aceleași valori ale diafragmei, flexibilitatea în materie de expunere a filmului a compensat foarte mult. De altfel o setare a aplicației Lumu face diferența între fotografia pe film și cea digitală. Este de observat mai mult detaliu în zonele întunecate la imaginea pe film decât la cea digitală, ambele păstrând foarte bine detaliile în zonele luminoase.

Fotografie pe film în partea stângă, digitală în partea dreaptă.
La al treilea cadru încercăm să păcălim exponometrele cu o clădire albă și o fațadă de sticlă cu lumina reflectată. În mod surprinzător valorile date de ambele exponometre sunt identice. Rămâne de văzut rezultatul. Imaginea digitală iese corect, iar după developarea filmului se pot observa doar mici diferențe.


Aparatul digital a produs o imagine cu contrast mai scăzut, dar cu păstrarea detaliilor în zonele foarte luminoase. Cadrul făcut pe film dispune de un contrast mai bun, dar supraexpune cerul, pierzând detaliile de culoare. Totuși Lumu a evaluat corect expunerea, fără să-l putem păcăli cu clădirea albă care ocupa o parte semnificativă din imagine.
Dacă în ceea ce privește contrastele puternice Lumu se dovedește a fi deosebit de competitiv, îl punem la încercare cu niște tonuri de gri.
Aici Lumu și exponometrul Minolta dau niște valori destul de diferite. Lumu ne cere să expunem la 1/250s în timp ce exponometrul clasic indică 1/125s. O diferență de un stop ar trebui să producă rezultate sensibil diferite.
Sau nu?

După părerea mea în cazul de față niciunul dintre exponometre nu a nimerit valoarea perfectă. Lumu a subexpus, în timp ce exponometrul clasic a supraexpus cadrul. Deși ambele erau setate sa exprime valori în intervaluri de 1/3 de stop rezultatele au fost la distanță de 1 stop întreg între ele și ar mai fi fost loc de îmbunătățire.
Căutăm puțin mai departe o fațadă însorită. Aici însă diferența dispare. Contrastele și lumina puternică par să îl ajute pe Lumu să dea citiri corecte Ambele exponometre indică aceeasi valoare: 1/250s.


Lăsând la o parte diferențele de nuanță, ușor de explicat având în vedere că aparatul digital compensează automat balansul de alb, în timp ce pe film nu este posibil acest lucru, expunerea este corectă la ambele cadre.
Urmeaza înca trei cadre unde valorile date de cele două exponometre au fost identice, iar rezultatele similare.



În concluzie aș spune că Lumu este un ajutor prețios pentru fotografii pasionați de film și care folosesc aparate fără sisteme proprii de măsurare a luminii. Rezultatele pe care le dă sunt foarte apropiate de cele produse de un exponometru profesional și asta la niște dimensiuni extrem de compacte. Un alt avantaj este că funcționând ca orice accesoriu al telefonului mobil, nu are nevoie de baterii proprii, deci se elimină riscul de a rămâne pe undeva fără baterie la exponometru. Singurul dezavantaj pe care l-am observat față de un exponometru clasic este că nu poate masura lumina de blitz, pentru aplicații de studio, de exemplu. Poate o versiune viitoare va putea să facă și acest lucru, urmând atunci să intre într-o concurență serioasă cu exponometrele profesionale.
SUMAR:
Puncte forte  

• Dimensiuni reduse și greutate neglijabila
• Acuratețea valorilor redate
• Design minimalist
• Simplitate în utilizare

Puncte slabe

•   Nu poate fi folosit pentru lumina de bliț
•  Suport redus pentru terminalele cu sistem de operare Android

Un articol de Radu Sandovici.