Review Ricoh WG-M1 – cameră video de acțiune subacvatică

Țin minte un articol pe care l-am citit acum ceva vreme despre creatorii unui action camera. Întrebaţi cum le-a venit ideea, au raspuns: „Suntem surferi şi voiam să ne filmăm. Iar o cameră profesională era prea scumpă, mare şi grea, aşa că am inventat o soluţie alternativă”.
 
De atunci, am văzut piaţa de action cams evoluând într-un ritm alert. Sony, Drift, GoPro, până şi Midland au scos variantele lor proprii cu care să atace competiţia. Tuturor le este destul de clar cine este liderul nedisputat al categoriei, dar şi locul 2 este unul râvnit, până una alta.
Fiind un fan al sporturilor, am avut câteva variante de camere, unele care au supravieţuit, altele care s-au ales cu copaci în lentile, biciclete sau motociclete trântite cu cam-ul prin pietre şi diverse altele. Ceva elegant.
Astfel, am primit cutiuţa cu Ricoh WG-M1 pentru teste. Speram să fie portocaliu, dar nici cu cel negru nu mi-a fost rău.

Ce mi-a plăcut la el:

• Butoanele – apreciez asta la orice gadget. Oricât de handy ai fi, 3 butoane cu funcţii multiple când eşti pe munte sau prin noroi nu sunt chiar ce trebuie. În schimb, la Ricoh, totul merge ok. Fiecare buton are funcţia lui şi-şi vede de treabă aşa cum ar fi frumos.
• Ecranul – Iniţial am zis că nu face mare treaba, un ecran micuţ, cu o rezolutie modestă nu poate fi cine stie ce. En contraire, a fost neaşteptat de bun. Chiar şi pentru review-uri, având în vedere că nu îmi făceam griji de focus, review-urile pe el se vedeau ok.
• Conectivitate – Înainte de acest test, m-am jucat cu Panasonic-ul GH4 şi am menţionat faptul că e app-ul foarte ok. La Ricoh e chiar ceva mai bine. Am fost chiar surprins de cât de bine merge în Live View – nu există aproape deloc lag. Pe de-o parte acest lucru se întâmplă şi datorită dimensiunilor relativ mici ale pachetelor de informaţie dar e un sentiment interesant.
• Battery life – cea mai mare problemă a tuturor action cam-urilor: „Cum să ai o multitudine de funcţii performante şi totusi să nu omori bateria repede?”.La acest capitol chiar nu-mi puneam mari speranţe. Având în vedere că are ecran şi că, având butoane, voi fi tentat să mă joc prin meniu şi cu Wi-Fi-ul pornit mereu, aşteptam să capituleze repede.
  Nu a fost cazul. O ieşire pe munte unde am reuşit să filmez un total de 2 ore 14 minute. Camera a fost mereu pornită, doar am apăsat record. That is impressive.
• Slow motion – Pentru a doua oară într-o lună, primesc o jucărie cu slow motion. De data aceasta, la 120 fps, spre deosebire de cei 96 ai lui Panasonic GH4. La 720 ce e drept … Dar rămâne o funcţie fun, mai ales pentru un action cam.
• Vibraţii – datorită faptului că nu am putut să îl pun pe cască, am folosit prinderea de ghidon pentru iesirea din weekend. O motocicletă de enduro în 2 timpi vibrează foarte mult.
  Nu-mi puneam mari speranţe în ce o să prindă cam-ul, dar l-am lăsat să îşi facă treaba pe cat posibil. Mix-ul de 30fps la viteză normală şi obiectivul super wide au făcut experienţa nesperat de bună.
• Fotografii – am apreciat foarte mult faptul că exista un buton care face trecerea rapid de la video la foto. A fost gândită bine această opţiune şi a avut utilitate. Cât despre imagini? Au o claritate foarte ok, nu au mari probleme din cauza distorsiunilor, arată bine. Cumva peste aşteptări, până una alta.

Ce nu mi-a plăcut:

• Am stat un pic să mă gândesc la ce nu mi-a plăcut. Asta e un semn bun. Nu am montat prinderea cu dublu adeziv dar am observat că are un sistem cu bilă. Părerea mea este că sistemul cu şurub e mult mai trainic. Nu aş risca să-mi pierd camera prin pădure pentru un sistem slăbuţ ales.
• Dacă tot suntem la capitolul acesta, baza de prindere a lui WG-M1 este FOARTE similară cu cea de la Go Pro. Acelaşi sistem cu 2 lamele pe care îl găsiţi în partea de jos a carcasei de la Hero. Dar, ca să fie unici, le-au făcut ceva mai groase. De ce? Exact ca să nu poţi folosi nici un accesoriu de GoPro, pentru că ai forţa lamelele şi risti să le rupi (am rupt eu prinderea Go Pro de pe cască). Cumva pentru a „îndemna” cumpărătorii de Ricoh să ia şi accesoriile de la ei. Este o mişcare care spune ceva despre cum vede Ricoh competitorul său Go Pro. şi nu spune de bine.
• Slow motion – m-am gândit dacă să menţionez acest aspect dar, în spiritul corectitudinii, trebuie.Slow motion-ul la 720 nu este suficient. Poate era acum 2 ani, dar cum totul evoluează, se vede lipsa în această zonă. 1080 este cred un minim acceptabil, în condiţiile în care 720-ul începe să se vadă pixelat pe terminale mobile, ca să nu zic de tablete cu Retina Display sau monitoare.Pe mine m-a deranjat, dar cei care au văzut clipul au apreciat mai mult efectul decât dezavantajul rezoluţiei mici.

• 1080 – deja GoPro sunt la al treilea model de cameră care are opţiunea 4K. În realitate, puţini utilizatori vor găsi cu adevărat necesari cei 4K, dar e frumos să ştii că ai opţiunea. În cei 4 ani de filmări cu action cam-uri, 80% din filmările pe care le-am făcut au fost 1080, dar au existat şi exceptii. Doar zic.
• Greutate – Ricoh WG-M1 este cu aproape 50 de grame mai greu decat un GoPro. Nu am apucat sa îl pun pe cască, dar sunt cumva curios de senzaţia de a adăuga 190g. În special unei căşti care a fost gândită din start să fie cat mai uşoară şi gândindu-mă şi la condiţiile în care unele persoane preferă să îl ţină pe-o parte a caştii.

Concluzia experimentului
Mi-a plăcut. Pentru o cameră sub 900 RON, Ricoh WG-M1 livrează peste aşteptări. Îmi place cum se simte camera, iar design-ul este exact ce credeam eu că va fi: rough and tough. Datorită activităţilor mele din afara studioului, am învăţat să apreciez gadget-uri care ţin la abuz. În seria telefoanelor Sonim, laptopurilor Panasonic Toughbook CF19 şi aparatelor de tip Olympus TG-2 intră acum şi micul Ricoh WG-M1. Genul de jucării pe care ştii că te poţi baza oricât de dificile ar fi condiţiile în care lucrezi: they’re small and they pack a big punch!
Multumesc echipei F64 pentru jucăria primită şi pentru că au avut încredere să îl testez în condiţii reale, cu riscul de a-l aduce înapoi bucăţele.

Un articol de Radu Tudoroiu