Nikon P900 : Un superzoom surprinzător

Acum când majoritatea celor care fac poze folosesc telefonul sau tableta, pe principiul incontestabil că cel mai bun aparat foto este cel  pe care-l ai cu tine la momentul potrivit, iar în magazinele nespecializate doar pe foto standurile cu aparate de fotografiat sunt tot mai reduse, dacă nu chiar desființate, categoria superzoom-urilor continuă să suscite interes.
Superzoom-urile sunt compromisuri între distanța de focalizare și mărimea senzorului, un ciudat “all in one”, nici chiar un aparat profesional, dar nici unul de pus în poșetă, mereu pe AUTO și mereu cu blițul activat. Termenul folosit: bridge. Ca orice compromis, el a împărțit mulțimea pasionaților în două: cei care preferă un senzor mai mare (și, prezumabil, o calitate a imaginii superioară) și cei care doresc o distanță de focalizare cât mai mare, necesitând, pe lângă un obiectiv de calitate superioară, și o stabilizare optică a imaginii deosebită, pentru ca aparatul să poată fi folosit la zoom maxim fără trepied.
În această ultimă categorie se încadreaza în prezent aparate între 50X și 65X. În context, de mai bine de un an au circulat zvonuri de înregistrări de patente pentru 90X sau chiar 100X, dar ele au rămas simple zvonuri până în această primăvară, când Nikon a produs o adevărată comoție în lumea superzoom.
Imediat după apariția lui P610, o versiune îmbunătățită a lui P600, mai ales în privința AF, Nikon lansează P900, cu un interval de focalizare 4.3-357mm (24-2000mm echivalent 135), adică un incredibil 83X zoom optic, la o diafragmă de 2.8-6.5!
Se pare că însăși firma producătoare n-a avut mare încredere în succesul acestui aparat, ceea ce ar explica cererea  extraordinară de acum, care nu poate fi satisfăcută. Cert este că Nikon P900 dispune de două calități incontestabile: un obiectiv (16 lentile în 14 grupuri) de excepție și o stabilizare de imagine incredibilă. Pe de altă parte, este sensibil mai mare ca restul confraților și aproape de două ori mai greu (cu parasolar, curea, etc. ajunge la 1 kilogram).
În plus, nu fotografiază RAW. Singura explicație logică este că distorsiunile produse sunt așa de mari, încât proiectanții n-au vrut să pună în pericol succesul vânzării pentru necunoscători și au preferat un JPEG de foarte bună calitate.
Întrucât acest material nu-și propune să fie o analiză obiectivă, două observații personale: una pozitivă, este folosirea BSS la modurile P,S,A,M, fără bliț și la o viteză de declanșare mai mare de 1/30s; alta negativă, referindu-se la modul greoi și ineficient de revizuire a imaginilor fotografiate.
Închei cu prezentarea câtorva imagini, care sper că-mi vor susține părerea despre acest aparat deosebit.
Portret de vrabie:

Avion de linie A380, zburând la 12000m cu 850km/h:

Libelulă:

Macro, o insectă de circa 6mm:

Panorama aeriană a orasului Koeln, Germania:

Obs. Toate imaginile sunt făcute cu aparatul ținut în mână, primele două la zoom maxim.
Un material și fotografii de Augustin Man – pasionat de superzoom-uri.