Norvegia cu Canon EOS 6D

În excursia din Norvegia recent încheiată, prietenii și colaboratorii de la F64 au fost destul de amabili încât să-mi încredințeze un aparat tare frumusel, în persoana unui CANON EOS 6D. Ținând cont că eu am în prezent cu Canon 60D (cu senzor APS-C), era evident un salt calitativ semnificativ și totodată foarte binevenit în ideea în care scopul excursiei era să pozez aurora boreala.

Așa ca să știm exact unde stăm, cam astea ar fi principalele caracteristici ale 6D-ului:
• Senzor CMOS Full Frame de 20.2 Mpx
• Procesor DIGIC 5+
• Filmare Full HD 1080p @ 30fps cu control manual
• Fotografiere în rafală cu până la 4.5 fps
• Autofocus cu 11 puncte
Sistem de metering iFCL în 63 de zone
• Senzor AF central în cruce -3 EV
• Ecran LCD Clear View 3.0″
• Interval ISO extins 50-102400
• Transfer fisiere și comandă la distanta WiFi
• Marcare de imagini cu date de localizare prin modulul GPS
Până aici toate bune și frumoase. Dintre toate aceste specificații, sincer, eram cel mai curios de calitatea imaginilor captate pe un senzor full-frame și în special de calitatea celor trase pe la valori ridicate de ISO (1600 – 6400) – fiindcă aici trebuia eu să mă încadrez cu pozele de auroră.
La primul contact cu el, mi-a placut senzația familiară în mână, aparatul nefiind aproape deloc mai mare decât aparatul meu. Existau însă câteva diferențe.

Ca și cu orice lucru nou, trebuie să te obișnuiești cu poziționarea butoanelor. Asta-i cel mai greu. Însă după câtva timp, iți intră în reflex, lucru care mi s-a întamplat și mie – cu o singură excepție: zoom-ul pentru imaginile făcute. Nu știu de cei de Canon au renunțat la controlarea zoom-ului cu cele 2 butoane din coltul din dreapta-sus al aparatului și au optat să folosească butonul de zoom de lângă ecran după care controlul zoom-ului făcându-se cu rotița de la degetul arătător. Mi se pare complicat și deloc autointuitiv.
În afară de asta, restul comenzilor erau facile iar familiarizarea cu noul meniu (mult mai complex decât la al meu) a durat abia 5-10 minute. Apropos, și la capitolul meniu are niste facilitati mișto iar faptul că funcțiile folosite des pot fi grupate toate în cadrul „My Menu” (lucru regăsit și pe alte aparate) e extrem de util.
Împreună cu body-ul Canon 6D, în Norvegia am avut plăcerea de a lucra cu un obiectiv foarte luminos – Canon 24mm f/1.4. Cele două fac combinație excelentă, având un focus rapid și bun, dar avantajul pentru mine se făcea noaptea, când focalizarea automată funcționa bine în majoritatea cazurilor, chiar în lumină foarte redusă. Oricum însă, pentru siguranță, am mers pe focalizarea manuală cu ajutorului Live-view-ului. Cu aia nu ai cum să dai greși.
Ocularul la Canon 6D este, de asemenea, unul foarte bun. Capitolul asta este întotdeauna unul îmbucurător la saltul de la un aparat cu senzor crop (APS-C) la unul full-frame. Imaginea revăzută prin el este una mare, luminoasă care permite ca 97% din viitoarea fotografie să fie redată.

Vremea nu a fost însă deloc de partea mea. Am ieșit în fiecare seară în speranța de putin cer senin, dar din păcate norii au fost omniprezenți. Aparatul, săracul, a stat și în ploaie de cateva ori, în speranța uniu cadru bunicel daca ar fi aparut o lumină interesantă…dar nu prea. Nu a comentat însă – el a rezistat eroic. Am reusit sa vedem aurora în 2 ocazii, în prima fiind  foarte slabă, iar în a doua, doar printre nori.

Ambele imagini sunt panorame, realizate din 3-4 imagini orizontale, trase în succesiune pe verticală.
Capacitățile aparatului pe lumină redusă (în special în combinatie cu un obiectiv luminos) sunt excelente. Aurorlele se vad clar, mult mai bine prin el decat cu ochiul liber.
Imaginați-vă doar că modelul Canon 6D este mai bun în condiții de lumină redusă și ISO ridicat decât Canon 5D Mark II, care a realizat aceste imagini la câteva zile după plecarea mea:

Da, știu, am avut un ghinion enorm. Însă acest lucru mă motivează și mai tare să merg din nou și să vin înapoi cu imagini cu atât mai bune.
Și în ceea ce priveste viteza de stocare, aparatul s-a mișcat tare bine. L-am folosit în combinatie cu carduri Sandisk Extreme și Ultra și deși nu am tras rafale mai deloc, am încercat niște timelapse-uri care parcă nici nu le-a simțit. Și tot aici aș menționa și bateria – care este un LP-E6, model întâlnit și la alte aparate Canon, ceea ce ar putea face tranziția mai usoara. Aceasta, deși părea să fi fost folosită destul de bine, iar „măsurătorul” din cadrul meniului aparatului (da, are și așa ceva) zicea că performanțele ei sunt la sub 50% față de una nouă, a ținut vreo 550 de cadre fără probleme. Un alt lucru de luat în seamă, zic eu.

Dacă ar fi să caut și părți negative aparatului, aș zice că un lucru mi-a lipsit totuși la el: ecranul mobil a lui 60D. Odată obișnuit cu el, e un lucru extraordinar de facil și când nu-l mai ai, îi duci enorm dorul. Dar se pare că cei de la Canon – probabil în dorința de a nu supra-îngreuna body-urile mari – nu îl pun pe nici un full-frame. Păcat.
Una peste alta, însă, Canon 6D a fost un companion foarte bun și mi-aș dori să merg în mai multe excursii cu el. L-am folosit și cu alte obiective – un Canon 70-200mm f/4, un Sigma 10-20mm f/4-5.6 (care nu e făcut pentru senzori full-frame, știu) și un Samyang 14mm f/2.8. Fiind vremea ca atare, a trebuit să vedin mai creativ iar asta mi-a permis să văd cum se comportă 6D-ul cu toate aceste feluri de obiective. Rezultatul a fost foarte bun, pe întreaga plajă. Aici sunt câteva imagini:

În concuzie, Canon EOS 6D este un aparat foarte versatil și bun pentru „oamenii ca mine” – acei fotografi de natură și peisaj care doresc o calitate foarte bună a imaginii (dată de un senzor full-frame) și nu au bugetul suficient de permisiv încât să se poată extinde la un Canon 5D MarkIII sau un 1D (de oricare fel). Așa cum îl descriu și cei de la F64, Canon EOS 6D reprezintă deci intrarea ideală în lumea full frame.
Un articol și fotografii de Horia Bogdan.