Sigma 12-24mm Art, cu Razvan Tulai

Deja nu mai este un secret ca Sigma face eforturi supraomenesti ca sa isi imbunatateasca imaginea de la un brand low cost catre unul premium.  Au fost primii care aveau in oferta un obiectiv super wide cu zoom ( fara ca acesta sa fie fisheye ) atat pe full frame cat si pe crop ( Sigma 8-16 ). Desi variatele crop 8-16 si 10-20 au fost foarte apreciate pentru calitatea imaginilor cat si calitatea constructiei, vechiul 12-24 desi in esenta era un produs exclusivist la un pret mic care a fost evitat de foarte multi din cauza calitatii reduse, mai exact era foarte soft la diafragme minime.

Intre timp Canon si Nikon au inceput sa renunte la practicile de ieftinire pentru ca desi vanzarile erau mari, Nikon cel putin, raporta de la an la an pierderi sau profit minim. Astfel au aparut mai intai, din pacate, aparatele cu rezolutie mare, iar apoi si obiectivele care sa suporte rezolutia respectiva. Norocul lui Nikon a fost ca 14-24 2.8 era si este in continuare un obiectiv foarte apreciat, insa care s-a scumpit, dar care a permis si brandurile 3rd party sa creasca pretul cat si calitatea.

Astfel Tamron a facut primul pas cu un 15-30 2.8 stabilizat si care din primele teste concura cu obiectivele de top, insa sa fim seriosi 15 mm nu este un obiectiv cu adevarat wide cum era 12-24 Sigma sau noul 11-24 de la Canon.

Surpriza insa, la Photokina 2016, Sigma a mai scos un as din maneca si anume Sigma 12-24mm F4 Ar, iar in acest moment piata pare destul de impartita din punctul de vedere al obiectivelor wide, fiecare avand un atu specific obiectivului si asta o sa le permita utilizatorilor sa isi aleaga obiectivul cel mai potrivit pentru utilizarea dorita.\

Sigma 12-24mm la prima vedere este un obiectiv mare, cu sticla bombata si fara posibilitatea de a elimina parasolarul. Insa luand in considerare variata Nikon, diferentele nu mai sunt atat de mari din punctul asta de vedere. Ramane discutabila diafragma 2.8 vs 4, dar avand in vedere performanta noilor DSLR-uri,  sunt de parere ca o treapta de lumina se poate trece usor cu vederea.

Constructia este foarte solida si pare ca o echipa de nemti a fost chemata special sa colaboreze cu japonezii. Totul pare bine pus la punct pana la cel mai mic detaliu. Totusi, inelul de zoom dupa parerea mea este putin mai rigid decat ar trebui, probabil ca la o utilizare indelungata utilizatorul se va obisnui sau o sa isi mai piarda din rigiditate (sau poate amandoua 🙂 ).

In general obiectivele super wide aveau o problema cu distorsiunile ( Samyang suferea de acest lucru in mod deosebit ) insa am fost surprins intr-un mod placut ca acest obiectiv imi aduce aminte de Zeiss 15mm care vedeai perspectiva corectata ( pe cat posibil ) direct in vizor. Ulterior un soft de editare poate sa o corecteze cu usurinta pana la perfectiune.

O alta problema pe care se pare ca au reusit sa o depaseasca cu brio sunt lensflare-urile agresive in cazul unor surse de lumina directionate catre obiectiv, dar am observat ca acestea erau foarte reduse sau nu apareau deloc. Chiar si in cazul in care acestea apareau, erau foarte mici si se puteau elimina cu usurinta.

Greutatea este putin mai mare decat la Nikon 1.15 kg vs 0.95 kg insa este mai usor decat varianta Canon ( 1.18 kg ). La o utilizare indelungata, nu am simtit ca acest aspect ar deranja si chiar mi s-a parut echilibrat din punctul asta de vedere impreuna cu un Nikon D750.

Asa cum am fost obisnuiti de catre Sigma, obiectivul vine si cu o husa pentru a proteja pe termen lung obiectivul de praf si lovituri.

Ca si concurenta nu se pot monta filtre cu filet si daca chiar se doreste montarea unui filtru trebuie luat in considerare sistemul Lee filter sau ceva similar.

Per total obiectivul nu dezamageste si daca acesta se incadreaza in bugetul alocat pentru un obiectiv wide trebuie luat neaparat in considerare pentru ca desi este cel mai ieftin dintre cele 3 bijuterii ale wide-rilor singurul dezavantaj pe care l-ar avea fata de Nikon fiind diferenta de diafragma, iar fata de Canon 1 mm diferenta la focala, deci fix la mijloc din punct de vedere tehnic.

Concluzia mea finala este ca cei de la Sigma au reusit sa adauge seriei Art, inca un obiectiv demn de marcajul A, foarte sharp si cu distorsiuni minime. Avand in vedere pretul de lista ( mare fata de varianta anterioara, dar justificata ) acesta ar trebui sa fie primul pe lista de cumparaturi daca se doreste un obiectiv wide. Il vad indicat atat fotografilor de evenimente, care se lovesc frecvent de incaperi mici cat si pentru arhitecti sau agenti imobiliari care nu vor sa faca rabat la calitate.

Plusuri: Sharp din F4, constructie solida si inchegata, distanta de focalizare minima 24 cm, distorsiuni aproape inexistente.

Minusuri: Bokeh agitat la focalizare minima ( nu as pune accentul pe asta totusi ), limitarea sistemelor de filtre care se pot atasa.

Razvan Tulai