Tamron 15-30mm f/2.8 în astrofotografie

Pentru a putea analiza dacă un obiectiv se pretează unui anumit tip de fotografie în primul rând trebuie să cunoaștem particularităţile și obstacolele pe care le ridică. Astrofotografia presupune multe elemente de care trebuie ținut seama, pe lângă cele ridicate de echipament.
Locația trebuie aleasă în asa fel încât să ofere prim-planuri interesante și în același timp să se afle într-o zonă cu poloare luminoasă redusă pentru a avea un număr mare de stele și calea lactee să fie vizibilă.
Momentul trebuie ales cu aceeași grijă, datorită rotației Pământului în jurul Soarelui poziția pe cer a Căii Lactee se schimbă, centrul galaxiei (partea cea mai densă și luminoasă a Căii) este vizibil în diferite momente ale nopții începând cu luna februarie până în octombrie. Lunile optime pentru astrofotografie sunt iunie și iulie când centrul este vizibil pe întreaga durată a nopții, răsărind în sud – sud-est rotindu-se spre sud-vest.

Un alt factor de care trebuie ţinut cont este vremea, nu vrem nori care să ne obstrucţioneze vederea, de asemenea este important să luăm în consideraţie şi fazele lunii. Lumina lunii poate acţiona ca poluarea luminoasă a unui oraş făcând calea lactee invizibilă.
O dată ce avem aceste aspecte puse la punct putem sa ne concentrăm asupra echipamentului care îl vom lua cu noi.
În mod normal trusa mea conţine:

• Nikon D610
• baterii încărcate şi carduri de rezervă
• trepied
• obiectiv Samyang 14mm f/2.8
• obiectiv Nikon 28mm f/1.8
• și în scopul acestui review: Tamron 15-30mm f/2.8

Unul din primele aspecte la care ne uitam la un obiectiv când îl luam în consideraţie pentru astro este apertura maximă. O lentilă luminoasă va capta mai multă lumină abientală, în consecinţă vom avea o densitate mai bună de stele în imagini.
F/2.8 reprezintă un oarecare prag în astrofotografie, orice mai întunecat de atâta fiind utilizabil, dar necesitând un iso foarte ridicat pentru obţinerea expunerii corecte rezultând în imaginii zgomotoase şi nu foarte sharp. Unul din motive pentru aceasta îl reprezintă faptul că pentru a obţine stele pin-sharp şi a minimiza aberaţile, majoritatea obiectivelor trebuie închise cel puţin o treime de stop.
Aberaţile cromatice (coma), astigmatismul şi aberaţile de sfericitate a lentilelor sunt cele care dăunează cel mai mult în  fotografiile cu stele. Nivelul de contol al aberaţiilor unei lentile reprezintă un alt factor important în alegerea unui obiectiv pentru astro, asta doar în cazul producerii de imagini pentru printuri de dimensiuni mari de tipul fine art. Pentru ocazionalele poze cu stele şi un obiectiv care stă mai prost la acest capitol va produce poze bune. Intervenid aici doar tolerantă care o aveţi pentru aberaţii în imagini.
Din acest punct de vedere Tamronul 15-30 mm s-a descurcat mult mai bine în comparaţie cu Samyang 14 mm, chiar şi deschis la f/2.8. Închise o treaptă la f/4 Tamronul se descurcă foarte bine, iar Samyang-ul se îmbunătăţeşte in centru, dar la colţuri prezintă încă urme de coma vizibile.
Comparat cu Nikon 28 mm f/1.8 G, la f/2.8 Nikon-ul se prezintă un pic mai bine, iar la f/4 sunt comparabile în calitate.

Distanţa focală de asemenea trebuie aleasă în aşa fel încât să permită încadrarea şi a unui prim-plan şi a unei porţiuni mari de cer înstelat. Includerea unui punct de interes terestru pe lângă cerul cu stele produce imaginii captivante şi pline de dinamism.
Obiectivele wide sunt favorizate pentru acest tip de fotografie, se recomandă pentru full frame distanţe focale între 14 – 35 mm, iar pentru un senzor crop între 10 – 24 mm.
Tamron 15-30mm f/2.8 fiind o alegere excelentă, încadrându-se şi acoperind apoape toată gama de distanţe focale folosite. Oferind flexibilitate şi calitate comparabilă cu obiective fixe, în unele cazuri după cum am vazut calitatea este chiar mai bună.
Un alt motiv pentru alegerea unui obiectiv wide îl reprezintă relaţia dintre distanţa focală şi timpul de expunere maxim pentru a nu avea star-trails în fotografii.
Spre exemplu pe un full frame la 15 mm vom avea 30 de secunde timp de expunere maxim. Ecuaţia ne oferă un punct de start pentru a determina o expunere potrivită condiţilor din teren.

În ceea ce priveşte sistemul de focalizare în astrofotografie ne bazăm pe focalizarea manuală. Cu aparatul pe trepied orientat spre cadrul pe care vrem să-l capturăm, se va face o poza de test. Se va identifica cea mai stralucitoare stea, cu aparatul in LiveView, se va face zoom pe steaua respectiva şi se va focaliza manual.
Tamron 15-30mm are cursa inelului de focus lină şi lungă facilitând focusul manual şi permiţând un focus precis.

Stabilizarea nu joacă nici un rol în astrofotografie, ba chiar poate fi un pic deranjantă dacă este uitată deschisă în timpul expunerilor la stele.
În timpul zilei pentru fotografia de landscape auto focusul şi stabilizare functionează foarte bine.
Auto focusul, mulţumită mototului USD (Ultrasonic Silent Drive), este rapid şi precis. Stabilizarea VC (Vibration Compensation) incorporată ofera până la patru stopuri de compensare. Acesta este un factor care nu l-am testat în detaliu, dar din puţinele cadre trase în timpul zile se observă uşor prezenţa stabilizării.
De asemenea stabilizarea reprezintă un factor cheie al obiectivului, fiind primul obiectiv ultra-wide cu f/2.8 cu stabilizare de imagine compatibil cu camerele full-frame.

În concluzie Tamron 15-30mm f/2.8 Di VC USD este un obiectiv versatil acoperind distanţe focale utilizate des în astrophotografie, landscape, fotografie de oraş şi altele. Stabilizare, deşi mulţi fotografi sunt de părere că nu este necesară pe obiectivele wide, oferă încă un plus versatilităţii obiectivului permiţând timpi de expunere mai lungi la preluarea cadrelor din mână.
Din punct de vedere optic este un obiectiv construit bine din 18 lentile în 13 grupuri, 3 elemente LD (low dispersion), 1 lentilă asferică, 2 lentile de timpul XGM (expanded glass molded) asferice pentru a reduce eficient distorisunile geomerice şi aberaţiile cromatice. Elementul frontal este acoperit cu un strat de fluorine pentru al face rezistent la praf şi apă şi cu un strat special eBAND pentru a reduce ghosting-ul şi flare-ul.

Un alt plus al său îl reprezintă raportul preţ – calitate în comparaţie cu alte obiective din gama sa cum ar fi Nikon 14 -24 f/2.8.
Principalul său dezavantaj îl reprezintă nevoia de cele mai multe ori, în principu în astrofotografie, de acel milimetru de la capătul wide de la 15mm (o deschidere de 110o)  la 14 mm (o deschidere de 114o). Diferenţa poate părea mică, dar este vizibilă. Din acest motiv Samyang-ul 14mm f/2.8 pentru astrofotografie poate fi o alegere mai bună. Faţă de Samyang, Tamronul este mai scump şi mult mai greu.

Un alt dezavantaj major al Tamron-ului, de altfel un dezavantaj al obiectivelor wide, il reprezintă nevoia de un sistem special pentru ataşarea filtrelor necesare de multe ori în fotografia de peisaj sau arhitectură.

Un articol și fotografii de Adrian Manea.