Tehnica picturii cu lumină – tutorial de Andrei Baciu

#1 Premise

Ca orice altă tehnică fotografică, nici pictura cu lumină nu trebuie văzută doar ca un procedeu ce își este autosuficient prin însuși exotismul său. Dimpotrivă, atunci când o folosim trebuie să fixăm în prealabil niște idei sau obiective pe care să le atingem, iar pictura cu lumină să nu reprezinte, în chip firesc, decât instrumentul de realizare a lor. În acest sens, este limpede că ideile respective sunt direct proporționale cu gradul nostru de cunoaștere asupra subiectului ales. Cu cât știm mai multe despre ceea ce fotografiem, cu atât vom putea spera să avem idei mai consistente și, implicit, să obținem rezultate vizuale mai valoroase.
De pildă, în cazul fotografiilor din articolul de față, realizate în Casa Memorială „Mihai Eminescu” din Ipotești, ideea care le-a generat a fost evocarea celui, care, deși plecat demult la ceruri, ființează încă – și va ființa – în tot ceea ce ține de neamul românesc. Ca atare, am preferat să fotografiez încăperile muzeale nu ziua, ci noaptea. În acest chip, prin pictura cu lumină, obiectele din interior capătă o individualitate mai pronunțată și, în atmosfera fermecată, emană senzația unei prezențe tainice, de dincolo de vizibil. Ca și cum, deși nu îl mai vedem cu ochii fizici, Poetul se află în continuare cu noi…

#2 Premisele fiind așadar stabilite, a doua etapă a demersului fotografic o constituie pregătirea propriu-zisă pentru fotografiere.

Deși momentul fotografierii este cel nocturn, foarte util este să vizităm încă de ziua locul ales. În acest fel, ne vom putea stabili niște subiecte și încadrări fotografice de bază, putând totodată să decidem încă de pe acum ce obiective și setări ale aparatului vom folosi. Nu este obligatoriu ca în clipa fotografierii efective să rămânem doar cu ele, dar așa vom avea cel puțin un punct solid de pornire și vom fi siguri că nu vom rata compozițiile fundamentale. Creativitatea nu pornește din haos, ci evoluează în interiorul unei structuri, singura care îi poate oferi coerență și consistență.
Tot ziua trebuie să identificăm sursele de lumină artificială care ne-ar putea deranja, ca de exemplu sursele de iluminat stradal, farurile mașinilor și așa mai departe. Luând act de ele, vom putea căuta în timp util soluții de a le evita sau, măcar, de a le diminua.
În al treilea rând, mai în glumă, dar mai mult în serios 🙂 , tot de ziua ar trebui, în funcție de amplasarea subiectului nostru fotografic, să îi anunțăm cine suntem și ce vrem pe cei care s-ar putea speria să vadă noaptea lumini suspecte prin casa, livada, câmpul etc. din vecinătate.

#3 Setările aparatului foto

Pentru realizarea fotografiilor de față, eu am folosit un Canon 70D montat pe trepied, cu obiectiv superangular Canon 10-22mm EF-S, timp de expunere de 20 de secunde, f/4.5, ISO 100, cu o întârziere de două secunde a declanșării. A, și o lanternă, desigur!
Totuși, să observăm neapărat că setările acestea nu trebuie luate ca valori absolute. Situația și intenția autorului le generează pe ele, nu ele condiționează produsul final.

#4 Fotografierea propriu-zisă

Esența tehnicii constă în faptul că, în întunericul absolut, se folosește o lanternă cu care „măturăm” atent, pictând cu lumină, suprafața obiectelor alese. Putem insista asupra unora dintre ele, ignorându-le pe altele, și însăși această decizie este una care nu trebuie lăsată la voia întâmplării, ci care să își găsească răspunsul în funcție de ideile și obiectivele de care vorbeam la început. De pildă, în prima fotografie din textul de față, cea cu biroul de lucru al lui Eminescu, firește că cel din urmă a reprezentat centrul de interes: biroul însuși, hârtiile de pe el cu scrisul olograf al poetului, călimara, lampa și scaunul trimit cel mai pregnant la ideea creației poetice, la felul în care artistul din Ipotești și-a conceput opera. De aceea am ales o încadrare în care respectivul birou se află în centru și tot de aceea lumina lanternei a zăbovit cel mai mult pe el în raport cu restul camerei.
Revenind la tehnica picturii cu lumină, atunci când parcurgem subiectul cu lanterna nu trebuie nici să ne scape vreo zonă, dar nici să trecem de prea multe ori peste una singură, ceea ce ar echivala în fotografie cu o zonă supraexpusă.
De asemenea, tentația inițială ar putea fi aceea de a lumina toate obiectele dintr-odată, într-o singură fotografie. Mult mai productiv este totuși să realizăm mai multe cadre, cu aparatul în aceeași poziție și cu aceleași setări. Astfel, în 3-4-5 cadre, luminăm separat obiecte și zone diferite, iar apoi le îmbinăm selectiv în etapa procesării. Așa ne ușurăm munca, lăsându-ne un anume spațiu de manevră, și, totodată, putem să experimentăm mult mai în voie.

#5 Procesarea

Nu mai e nevoie să notăm că procesul final al acțiunii noastre se consumă în fața calculatorului. După cum spuneam mai sus, prima etapă a developării digitale o constituie îmbinarea selectivă a cadrelor. Acest lucru se realizează în orice software ce permite lucrul cu layere și cu măști. Așezăm cadrele unul peste altul, fiecare pe un layer, căruia îi adăugăm câte o mască. În Photoshop, pentru aceasta avem comanda Add layer mask din tabloul destinat layerelor. Apoi, folosind pensula (brush tool) și ținând cont de faptul că, atunci când lucrăm cu măști, negrul acoperă, iar albul descoperă, ne alegem, practic, ce să se vadă din fiecare cadrul, astfel rezultând imaginea finală. Acesteia, desigur, îi aplicăm ajustările uzuale, de contrast, culoare și așa mai departe.

#6 Ponturi

Înainte de a trece la seria în sine, este utilă realizarea unor imagini de test, în care să ne asigurăm că rezultatul pictatului cu lumină, verificabil pe ecranul aparatului foto, este așa cum ne dorim.
O baterie de rezervă se poate dovedi adesea mai mult decât salutară. Ar fi păcat de toată pregătirea dacă ne-am trezi în pană de energie.
Funcția de stabilizarea de imagine a obiectivului e de preferat să fie oprită. Dacă nu detectează că aparatul se află pe trepied, aceasta ar putea face ca imaginea să iasă, paradoxal, mișcată.
Odată ce am realizat focalizarea (luminând cu lanterna sau o așezăm chiar pe obiect), trecem în modul manual.
Trepiedul trebuie să rămână perfect nemișcat. Aceasta nu înseamnă că trebuie neapărat cheltuiți bani mulți pe unul scump, ci că, dacă avem unul mai puțin solid, nu trebuie să îi extindem segmentele cele mai subțiri.
Când lucrăm în Photoshop cu măști, este foarte util să nu lăsăm opacitatea pensulei la 100%. Avem mult mai mult control dacă folosim o opacitate de, să spunem, 20% și, dacă e cazul, să folosim repetat pensula pentru zona respectivă.
Nu există metodă mai motivantă de a fi creativi decât bucuria experimentului.
Ce dă valoare unei fotografii nu este tehnica în sine prin care a fost realizată, ci ideea aflată la baza ei. Cea din urmă e cea care generează, ca instrument de concretizare a ei, o anume tehnică, și nu invers. În acest sens, articolul de față trebuie văzut nu atât în litera, cât în spiritul său.
Poftă bună! 🙂
Un articol și fotografii de Andrei Baciu.