User Opinion – Canon 6D
Am avut pentru prima dată în mâini un Canon 6D, prilej cu care mi-am continuat proiectul din Groapa Văcăreşti, care se poate vedea și pe site-ul meu, dar am şi fost la diferite evenimente din Bucureşti. 6D-ul mi-a născut o senzaţie de familiar, la nivel de body, încă din primele momente, ceea ce a făcut ca „relaţia” să pornească cu dreptul. În primul rând, câteva cifre care vin să ne spună câteva ceva despre ce poate, pe hârtie, Canon 6D:
Specificaţii Canon 6D
- Dimensiune senzor: 35.8mm x 23.9mm
- Rezoluţie senzor: 20.6 Mpx
- Type : CMOS Sensor
- Procesor de imagine: Digi 5+
- Format de imagine: JPEG, RAW (14-bit, Canon original), RAW+JPEG
- ISO: Auto, 100 – 25600 în 1/3 stops, plus 50, 51200, 102400
- Puncte AF: 11 points
- Punct centru AF: cross-type at f/5.6; vertical line-sensitive at f/2.8
- Ecran LCD: 3 inch cu 1,04 milioane de puncte
- Greutate: 770 g (cu baterie)
- Dimensiuni: 145 x 111 x 71 mm
- Rezistenţă la intemperii: Da, la picături de apă şi praf
- Baterie: LP-E6 Li-ion, aproximativ 1000 de cadre
- Wi-Fi şi GPS încorporat
Design şi construcţie
Dimensiunile lui Canon 6D sunt fix 145x111x71.2mm, iar în mare, acesta are cam aceleaşi linii ca şi 60D. Mărimea, layout-ul butoanelor şi materialele din care este făcut diferă. Comparat cu Mark III, e de remarcat faptul că joystick-ul vărului mai mare a fost înlocuit cu un 8-way pad, iar butoanele din stânga jos a ecranului LCD s-au mutat în dreapta. Însă faptul că 6d şi 60D sunt asemănătoare nu face decât să sublinieze priceperea inginerilor de la Canon, care au reuşit să pună un senzor full-frame într-un body cam la fel de mic precum acela care adăpostește un senzor APS-C.
Construcţia este una solidă, şi, chiar dacă nu beneficiază de rezistenţă decât la intemperii minore (dust and drip-proof), 6D-ul s-a prezentat în condiţii excelente atunci când l-am luat cu mine pentru a fotografia ninsorile abundente din capitală. Având body-ul excelent protejat împotriva stropilor de apă şi a prafului, camera nu mi-a dat nicio clipă senzaţia, deşi fulgii de zăpadă se topeau pe body, că ar da semne de slăbiciune. Şi asta pentru că Canon 6D are „feţele” body-ului fabricate din aliaj de magneziu, iar partea superioară este din policarbonat. Această construcţie are şi un alt avantaj, pe care-l voi scrie puţin mai jos.
Pentru că de anul acesta sunt colaboratorul celei mai mari agenţii de fotografie din ţară, Mediafax Foto, iar modul în care mă raportez la aparatelor foto s-a schimbat destul de mult, pot să spun că atunci când stai ore în frig fotografiind un eveniment, devine destul de importantă şi greutatea unei camere.
De aceea, cele doar 755 de grame ale body-ul Canon 6D (cu tot cu baterie) sunt demne de semnalat, pentru că ele îl fac cel mai uşor DSLR full-frame din lume. Pe de altă parte însă, japonezii au considerat de cuviinţă să nu doteze camera cu două sloturi de card, precum mai toate celelalte Dslr-uri full-frame de generaţie mai nouă. Adresându-se entuziaștilor în căutare de un full-frame cât mai mic şi ieftin, cred că aceasta a fost o hotărâre bună. Profesioniştii sigur se vor îndrepta către aparate mai bune şi mai scumpe, cu slot dublu. Mai mult, continuând tradiţia Canon, de pe 6D lipseşte blitz-ul. Acest lucru are şi o altă explicaţie, pentru că 6D a fost, în momentul apariţiei, cel mai mic DSLR Full-frame de pe piaţă. În plus, personal nu mă deranjează deloc lipsa unui blitz încorporat, deoarece oricum nu l-aş folosi. Iar pentru majoritatea celor care au nevoie şi de o altfel de lumină decât cea naturală, cred că flash-ul din body nu le folosea la mare lucru, preferând să aibă ceva profesionist la îndemână. Ce mai poate fi o mică problemă pentru unii utilizatori este absenţa iconului de setare a balansului de alb pe ecranul LCD secundar.
În partea superioară, Canon 6D a simplificat puţin opţiunile, asta şi datorită faptului că se adresează altui tip de utilizator. Rotiţă de schimbare a modurilor de fotografiere nu mai are modurile „scene”, ci doar setarea SCN care îţi permite să intri în meniul şi să alegi de acolo ce doreşti, dintre Sports, Close-up, Landscape and Portrait, Night Portrait, Handheld Night Scene and HDR Backlight Control. Ecranul LCD principal este de 3 inch, cu 1,04 milioane de puncte de rezoluţie.
Ergonomie şi feeling
Având pentru prima dată un Canon la dispoziţie mai multe săptămâni, am remarcat construcţia echilibrată a camerei, poziționarea inspirată a butoanelor, în special locul pentru degetul mare foarte aproape de butonul AF-On şi, el mai important, modul în care alunecă degetul arătător pe butonul de declanşare. Pare că Canon 6D te invită să faci fotografii cu el. Deci, am fost încântat încă din primele zeci de minute de utilizare a 6D-ului.
Schema de amplasare a butoanelor este una logică şi destul de lesne de învăţat. Clasic, stânga sus rotiţă de alegerea a modurilor de fotografiere, on/off, dreapta butoane pentru AF, Drive (posibilitatea schimbării modului în care aparatul face AF-ul), ISO, măsurarea expunerii. De asemenea, buton Q (Quick Menu) face foarte uşoară ajungerea şi la alte setări din meniu.
Cum imediat după ce am folosit 6D am avut, tot prin amabilitatea Simonei Simbotin şi un Mark III câteva săptămâni, pot spune că 6D pare şi se simte ca un mini Mark III. Dar cu un mare plus, pe care l-am semnalat, şi anume greutatea redusă cu aproape 20%. Robustețea lui 6D mi-a conferit un sentiment de siguranţă, şi astfel am putut să mă concentrez doar la fotografiat, fără să am tendinţa pe care am manifestat-o faţă de alte aparate, şi anume să am grijă să-l feresc. Corpul are cauciuc texturat pe exterior, în zona grip-ului, şi pe zona de odihnire a degetului mare (thumbrest) .
În general, 6D este creat, după cum spune şi categoria din care face parte, low-entry full-frame, utilizatorilor care vor ceva mai mult de la ei şi de la imaginile lor, dar care încă nu au nivelul de pricepere necesar pentru a configura o cameră mai scumpă, şi implicit, mai dificilă.
Având cinci butoare reconfigurabile pe partea din spate, plus cele dedicate, aparatul este mai mult decât suficient pentru utilizatorii care sunt la început, precum şi pentru cei care ştiu să scoată maximum dintr-o astfel de cameră, şi asta pentru că cele mai folosite setări sunt în imediata apropiere a degetelor.
Cu o configuraţie intuitivă, aşezându-se bine în mână, Canon 6D are o îmbunătăţire pentru iubitorii de video, faţă de Mark III, şi anume un buton pe partea din spate, cu ajutorul căruia se trece imediat din modul foto în modul video.
Navigare Menu
Dacă ați lucrat cu un DSLR Canon, meniul lui 6D vi se va părea familiar, şi vă veţi descurca rapid şi uşor printre diferitele setări din meniul camerei. Din fericire, şi pentru noii cumpărători de 6D care nu au mai lucrat pe Canon, lucrurile nu sunt complicate. Vă pot spune că meniurile sunt intuitiv şi logic aranjate, chiar dacă uneori o să mai fie nevoie de citirea manualului de utilizare. Personal, n-am înţeles nici de ce se plângeau oamenii de navigarea greoaie prin meniul seriei NEX de la Sony, pentru că nu era greu de învățat, dar Canon 6D e şi mai bine structurat aici.
Punctul forte este reprezentat de către posibilitatea de a ajusta Autofocus-ul, sistem pe care l-am întâlnit pentru prima dată. Practic personalizarea aceasta se face în mai mulţi parametri, cum ar fi sensibilitate de urmărire, viteza de accelerare/decelerare a subiectului vizat în raport cu AF-ul. Odată stăpâniţi şi reglaţi aceste parametri, devine o încântare să fotografiezi cu Canon 6D, aceste comportându-se foarte bine în situaţiile în care subiectul se mișcă haotic sau predictibil.
Dynamic Range
Curba de latitudine de expunere a lui 6D este, deloc surprinzător, asemănătoare cu a lui Mark III. Punctul forte îl reprezintă tranziţia rafinată a tonurilor în zona de gri mediu, 6D reuşind să păstreze detalii bune şi în zona tonurilor foarte luminoase. Camera se chinuie puţin în clipa în care are de a face cu imagini care au un dynamic range ridicat, şi asta din pricina faptului că detaliile din zonele întunecate sunt uşor estompate. Însă pentru a remedia acest fapt, Canon vine cu două setări care rezolvă problema. Prima este Auto Lighting Optimizer, care se aplică fişierelor jpeg cu foarte mult succes, iar a doua se numeşte Highlight Tone priority. Aceasta din urmă conferă avantajul de a capta mai multe detalii în zonele luminoase ale cadrului, pentru că interpretează informaţiile primite de la senzor folosindu-se de un alt algoritm, care asigură o iluminare corectă a întregului cadru. Altfel spus, este ca şi când am trage o imagine la ISO 100 şi am subexpune-o cu un stop, iar apoi am lumina numai zonele medii şi întunecate. Din acest motiv, Highlight Tone priority nu poate fi folosită decât de la ISO 200 în sus, sigur, cu amendamentul că o să avem parte de puţin mai mult noise în zonele închise.
Vizor
Trebuie spus de la început că vizorul lui Canon 6D nu acoperă decât 97% din imagine. Poate pentru unii ar putea părea un dezavantaj, dar în situaţii reale de fotografiere, unde compoziţia imediată e critică, poate uneori nu strică să mai avem, în cadrul final, câţiva milimetri în plus, pe care nu i-am văzut iniţial. Factorul de mărire este de aproximativ 0.71x, iar dioptria se poate modifica între -3 şi +1.
Cele 11 puncte de focus ale lui 6D acoperă destul de bine vizorul, însă nu se compară cu cele 61 de puncte de lui Mark III. Pentru cei care se bazează exclusiv pe focus manual sau pe punctul de focus din centru, în cruce, acest fapt nu va fi un neajuns. Eu prefer să mă pot baza pe un AF extrem de rapid şi de încredere, iar apoi să reîncadrez.
Calitatea imaginii
Pe foarte scurt, excelentă! Folosit împreună de un Tamron SP 24-70mm F2.8 Di VC USD, Canon 6D dă rezultate care îţi aduc un zâmbet larg pe faţă. Cei 20 de mpx, pe un senzor full-frame îşi fac datoria cu prisosință. Nivelul de detalii este şi el unul foarte bun, mai ales că şi obiectivul este unul foarte sharp. Nu ştiu dacă e o regulă generală, mai degrabă tind să cred că era o problemă a obiectivului respectiv, dar ce am observat eu neplăcut este că la f/2.8, în anumite condiţii, apar aşa numitele „soft corners”, adică imaginea este mai sharp în centrul ei decât pe margini, diferenţa fiind destul de vizibilă. În cazul acesta recomand că fotografiile să nu fie reîncadrate, ci să se tragă cu subiectul în centru şi apoi să se facă un crop acasă.
Tot din punctul de vedere al fotografului care a început să facă imagini de presă, timpul de la a face o imagine şi până la a o trimite în redacţie comprimându-se drastic raportat la cel pe care-l aveam ca fotograf de stradă de la declanşare la postare pe net, trebuie să spun că am început să mă uit la capacitatea aparatelor de a trage un fişier .jpeg cât mai bun. Rapiditatea în fotografia de presă este esenţială, aşa că un .jpeg care să arate imediat cât mai bine este câştigător în faţa unui Raw care ar putea să arate şi mai bine, dar peste 30 de minute.
Iar Canon stă foarte bine şi la acest capitol. Cuplat cu un obiectiv precum acela pe care l-am avut eu, 6D este un adversar solid chiar şi pentru aparate mai scumpe la categoria sharp. Însă unde excelează cu adevărat fişierele Jpeg ale lui Canon 6D este noise-ul. Algoritmul folosit de aceşti japonezi este unul rafinat, bine implementat, făcând ca jpeg-urile trase de la ISO 1600 în sus să fie imediat bune de prinţ, îmbinând aproape perfect conservarea detaliilor cu estomparea zgomotului de imagine. Firesc însă, pentru cei care au timp, hdd mari şi răbdare, fişierele Raw sunt cele care arată cu adevărat forţa senzorului full-frame al lui Canon 6D.
Balansul de alb poate fi lăsat pe auto în majoritatea cazurilor, de către cei mai mulţi dintre utilizatori, pentru că face treabă bună. În cazul cadrelor cu lumină slabă şi caldă, e cazul să se ajusteze manual.
Zgomotul de imagine
Până la ISO 1,600, fotografiile făcute cu Canon 6D sunt practic fără zgomot de imagine!
Apoi, până la ISO 12,800, cadrele au detalii din abundenţă cu care se poate lucra. În condiţiile în care sunt diferenţe destul de mari între lumina din zonele de fotografiere, stabilirea unui ISO constant de 800 este mai mult decât potrivită, fără că imaginile rezultate să sufere.
Iar ca lucrurile să devină şi mai bune, EOS 6D oferă posibilitatea de a capta 4 imagini în rafală, combinându-le apoi şi îndepărtând noise-ul. Mulţi NR Shot, cum se numeşte opţiunea, poate fi aplicată, desigur, doar fişierelor .jpeg.
Chiar dacă, tehnic, senzorul lui 6D nu este full-frame, 35.8 x 23.9mm în loc de 36 x 24mm, mărimea pixelilor individuali este mai mare decât în cazul lui Mark III pentru că 6D are o rezoluţie mai mică. 6.5 microni vs. 6.2 microni transpuși în lumea reală? Simplu. Canon 6D poate fi împins până la valori ISO de 12,800, iar rezultatele or să vă smulgă admiraţie. Sigur, o mare parte de „vină” o poartă şi procesorul de imagine, DIGIC 5 +.
Culori, saturaţie, expunere
Ca unul căruia nu i-au plăcut decât câteva luni, la începuturi, cadrele săturate, iar acum fac cale întoarsă, m-au interesat şi aceste aspecte, ale culorilor şi saturaţiei. Canon 6D produce imagini, pe setările default, implicite, la un nivel puţin mai mare decât media. Roşu, portocaliul, maro închis, verde închis, albastru închis sunt toate redate o idee mai aprins. Lăsând la o parte faptul că mai toate Dslr-urile produc imagini mai saturate decât ceea ce se vede cu ochiul liber, din simplul motiv că utilizatorilor le plac acest gen de imagini, Canon 6D se descurcă deosebit şi în acest departament. Tonurile pielii oamenilor arată sănătos, fără o tentă de roz pronunţată, prezentă la alte camere. Pe o piele mai închisă, se poate observa o foarte mică tentă de portocaliu, dar asta numai dacă te uiţi „cu lupa”.
Canon 6D oferă nouă setări ale saturaţiei, patru deasupra şi patru dedesubtul setării implicite, dar ceea ce este de remarcat e faptul că ajustările nu afectează decât strict saturaţia. La alte camere, saturaţia tinde să afecteze şi contrastul. În aer liber, am observat că aparatul tinde să ofere imagini puţin mai reci decât ar trebui, dar culorile, per total, sunt captate cu acurateţe.
Exponometrul este şi el la cote înalte, cu cele 63 de zone ale sale unde se măsoară expunerea. În unele situaţii, Canon 6D tinde să subexpună puţin, dar o corecţie de + 0,3, + 0,7 EV, rezolvă excelent cadrul. Iar când Auto Lighting Optimization şi Highlight Tone Priority sunt activate, camera nu mai are nevoie nici de mica ajustare a compensării expunerii.
Regele Autofocusului
Da, Canon 6D nu are lampă de asistare AF. Dar nici nu-i trebuie. Şi asta pentru că zona în care camera străluceşte cu adevărat este capacitatea de a focaliza în condiţii de lumină extrem de scăzută. Japonezii se laudă cu o sensibilitate de – 3EV în punctul central de AF. Asta înseamnă cu un stop mai jos decât orice alt full frame prezent pe piaţă! Iar situaţiile în care am fotografiat în lumea reală arată că nu e doar o găselniţă de marketing, ci un adevăr.
O altă caracteristică importantă a unei camere, în ceea ce priveşte fotografia de presă, şi nu numai, este siguranţa şi rapiditatea cu care aceasta poate face Autofocus. Iar aici este mai mult de spus legat de Canon 6D.
În primul rând, camera oferă doar 11 puncte de focalizare, 1 în cruce, ceea ce este puţin pe lângă cele 61 de puncte de focalizare, 41 în cruce! Însă lucrurile nu stau chiar ca pe hârtie. Cum vă spuneam, am avut ambele camere, una după alta, aşa că am putut să compar şi acest aspect extrem de important pentru mine. Iar în situaţiile reale, sistemul de AF de la 6D s-a dovedit mai sigur decât cel de la Mark III. Şi asta pentru că e mai simplu, ceea ce-l face extrem de fiabil, în timp ce acela al vărului mai mare este extrem de complicat, iar uneori îi trebuie un pic mai mult timp pentru a desluşi cadrul. Suficient însă pentru a pierde o imagine. Aşa că, în acest departament, less poate fi more.
Autofocusul lui Canon 6D are toate caracteristice unui sistem solid, matur. Foarte rapid în a bloca focalizarea, aparatul poate face clarul în aproape orice condiţii de iluminare, la un procent foarte mare de acurateţe. Iată şi câteva date tehnice, pentru o mai bună apreciere:
- Autofocus / Punct central AF – 0.290 second – Timpul de la apăsarea completă a butonului de declanşare până la captarea imaginii
- Autofocus / Toate cele 11 puncte de AF activate – 0.206 secunde – Timpul de la apăsarea completă a butonului de declanşare până la captarea imaginii
- Focus Manual – 0.074 secunde – Pentru cele mai multe camere, shutter lag-ul este mai puțin în focus manual de autofocus
- Prefocalizare – 0.059 secunde – Timpul pentru a capta imaginea, după ce butonul de declanşare a fost apăsat, şi ţinut aşa, pe jumătate.
Frame rate-ul lui Canon 6D este unul mediu, 4,5 cadre pe secundă, acesta scăzând la 3 fps, în modul Silent (Silenţios). Acest mod face un zgomot mai mic decât la concurenţii lui 6D, iar asta ajută într-o sală de spectacol, sau atunci când nu doreşti ca persoana fotografiată să fie deranjată. În clipa în care folosiţi modul continuos shooting, iar fişierele pe care le doriţi sunt numai Jpeg Fine, atunci Canon 6D face o treabă excelentă, reuşind să elibereze buffer-ul în timpi foarte buni, iar asta vă permite să trageţi în rafală în jur de 1.250 de cadre.
Caracteristici bune
- Calitate excelentă a imaginii, 6D fiind pe picior de egalitate cu full-frame mai scumpe
- Punctul central de AF care poate focaliza şi la -3EV!
- Rezultate remarcabile în privinţa reducerii zgomotului de imagine la valori ISO mari (12,800)
- Nivel de detalii remarcabil în fişierele RAW de-a lungul valorilor ISO
- Body din aliaj de magneziu, rezistent la stropi de apă şi praf
- Wi-Fi şi Gps încorporat
- Mod HDR uşor de utilizat şi eficient
- Durata de viaţa mare a bateriei
- Modul „Silent” este chiar silenţios
Caracteristici mai puţin bune
- Nu are blitz încorporat
- Viteză rafală medie, 4,5 fps
- Single SD / slot pentru card SDHC / SDXC
- Relativ puține puncte AF și doar un singur tip cruce.
- Ecran LCD fix
Text şi Foto: Cristian Munteanu sau aici
*Toate imaginile sunt proprietatea agenţiei Mediafax şi nu pot fi folosite, distribuite sau vândute fără aprobare.
Etichetă:aparat foto dslr, canon 6d
2 comentarii
Toate fotografiile sunt facute doar cu Tamron SP 24-70mm F2.8 Di VC USD, ?
Bila de aur, nu murdareste fotografia cu praf si ulei.