Câteva zile în compania obiectivelor Petzval de la Lomography

Unii fotografi muncesc mult pentru a putea căpăta în ochii publicului titlul de lentilă de aur. Pentru cei interesaţi în titluri, faimă şi istorie, există şi o cale mai scurtă: achiziţia unui obiectiv aurit. Eu mi-am satisfăcut vanitatea mult mai simplu şi rapid, primind spre folosinţă două obiective fotografice aurite de la F64.
Prin obiectivele acestea au apărut, zic eu, chestii faine. Petzval pe numele lor, unul de 58mm şi un altul de 85mm, obiectivele au o poveste minunată, fabricarea lor fiind resuscitată după valul cosmopolitan al Lomography-ei, o religie de rit nou a hipsterului cu aparat foto. Manufacturate în Krasnogorsk- mama Rusie sub aura Zenit-ului, Petzval-urile au o carcasa cu suprafaţă aurită şi lentile, cred eu, din diamant. Dincolo de materiale şi glumitze, obiectivele Petzval au calităţile lor şi oferă o tehnică optică specială pentru fotografii care urmăresc efecte speciale.
În povestea asta, recunosc, am intrat pentru că eram uşor plictisit să văd strălucitor prin lentilele L ale Canonului meu, să văd că aparatul foloseşte cum vrea el funcţia AP şi eu să tot autofocus ziua-ntreagă. M-a tentat să văd cum e să tragi pe digital cu efectelele bohenului circular, similar cu cel pe care îl obţineau în expuneri lungi domnii fotografi cu obiective identice, cutii de lemn şi senzori digitali pe plăci de sticlă acoperite manual cu argint demn de a fi excitat luminos.

Fiecare obiectiv Petzval vine însoţit cu un set de diafragme, practic nişte plăci de metal care au câte o gaură perfect rotundă, fiecare cu diferite mărimi, în funcţie de diafragma dorită. Această placă trebuie să o introduci manual într-o fanta tăiată în corpul lentilei, cam cum se validau biletele de autobuz în RATB-ul anilor 90. Indiferent de alegerea diafragmei alese, trebuie apoi să ai grijă să nu îţi zboare diafragmă din fantă şi asta pentru că, presupun eu, cei care au proiectat obiectivele astea au dorit sa forţeze fotografii să folosească aparatele numai pe trepied. Eu, că să ţin diafragma la locul ei, am folosit un elastic de păr al fetiţei mele, unul pluşat, să nu zgîrii corola de lumini a aurului.
La ambele obiective, focusul se realizează printr-un şurub care face să gliseze in fata si spate o parte a obiectivului. M-am bucurat mult de această mişcare, mai ales că am aflat în aceeaşi perioadă că folosirea celor trei degete de la mînă pentru înşurubare-deşurubare este o bună terapie pentru prevenirea bolii Alzheimer. Pentru varianta de 58mm, să nu uit,  există şi posibilitatea de a asista focusul cu setarea distanţei până la subiect, printr-un inel exterior aflat pe obiectiv cu gradaţii indicate între 1m şi 7m. Folosirea corectă a acestui inel, în funcţie de distanţa până la subiect, potenţează efectul de bohen. Asta am descoperit mai greu, în timp,  empiric, pentru că nu îmi prea plac manualele si tutorialele de utilizare.
Am folosit fiecare lentilă cam o săptămînă, pe un corp modern, negru şi suplu de japonez MarkIII Ds. Contextul dezvoltă o comunicare plăcută cu subiectul tău, am fost întrebat dacă am topit salba mamei, dacă aurul e din tezaurul românesc uitat în pivniţele de la Kremlin, dacă pot să le-o împrumut că au de gajat un credit ipotecar elveţian. Fetelor le-am spus că lentilele sunt şlefuite  în plin război rece, undeva dincolo de cortina de fier, cu blănuri de urs polar înmuiate în votcă, după o formulă de vibraţie a unui domn îndrăgostit de stelele cerului din anul 1840. Au existat şi oameni care s-au interesat de câţi dinţi ar putea fabrica şi alţii care au insistat să mi-o şlefuiască. Foarte puţini din cei întîlniţi în aceste două săptămîni au înţeles de ce să foloseşti o lentilă cu şurub şi fără focus automat. După ce am văzut cum se maximizează calităţile obiectivului şi m-am obişnuit cu ideea că orice aş face cu el sunt sclipitor, m-am cam îndrăgostit de firma asta. Nu îmi închipui cum să fie viaţa fără puţin aur pe aparat.
Cu Petzval 58mm am fotografiat un vânzător de loz în plic, fotografi, scriitoare şi scenariste, avocaţi, corporatişti, statui din cimitire, o femeie însărcinată, un veteran de război şi un copil alergând, precum şi puţină iarbă crescută la Zoo. Cu Petzval 85mm am fotografiat o serie de barista locali de succes, o actriţă româncă foarte internaţională şi o florăreasă celebră din piaţa de flori.
Nu mi-a cerut mai nimeni fotografiile pe email, sunt convins că unii nici nu au crezut că funcţionează ansamblul, putea trece uşor drept o glumă cu o cană de ceai sau drept un telescop de la bunicu’tăiat şi lipit.
De aceea am înapoiat obiectivele la F64, pe proces verbal cu mulţumiri, în minunatele lor cutii cu design stilat şi alătur spre exemplificare nişte fotografii:
Petzval 58mm

Petzval 85mm

Un articol și fotografii de Cornel Brad.