Fotografia de strada „from the hip”

Dacă într-un prim articol despre fotografia de stradă am avut în vedere câteva sfaturi utile pentru pasionații de acest gen fotografic, astăzi vom afla alături de Mirela Momanu ce înseamnă a fotografia „from the hip” și ce putem face prin această tehnică pentru a obține fotografii de impact.
“Shoot from the hip” este o expresie din engleza americană ce se referă în general la alegerea cursului unei acțiuni, sau în cele mai multe cazuri la asumarea unei decizii, care este luată în mod instinctiv, instantaneu, fără a te gândi prea mult la posibilele consecințe sau rezulte ale deciziei respective. Din această perspectivă, alegerea unei acțiuni înseamnă în primul rând capacitatea de a da curs unui prim instinct și de a decide să reacționezi imediat la o situație apărută.
Prin extrapolare în domeniul fotografic, această expresie este un rezumat al actului fotografic instinctiv, reflectat prin decizia de declanșare și de captare a unei imagini fără a duce aparatul la ochi, respectiv decizia de a declanșa în momentul potrivit, fără a ține cont de restricții de compoziție, încadrare, linia orizontului sau alte reguli de prezentare a unei imagini.
De ce “Hip Photography”? În general, in orice tip de fotografie -iar fotografia de strada nu face excepție, este mult mai simplu când duci aparatul la ochi, compui imaginea, cauți cea mai bună încadrare, cele mai bune unghiuri și totul devine clar și mai ușor.  În schimb, secundele pierdute cu acest “control” al încadrării sunt prețioase în momentele și expresile extrem de rapide și irepetabile. Astfel, luând decizia de a declanșa fără a mai duce aparatul la ochi, fără a pierde secundele în care privești în vizor, poți avea surprize plăcute de a capta un moment intuit și pretrecut într-o fracțiune de secundă, un flare neașteptat, o mișcare subtilă sau un unghi mai aparte pe care în mod conștient nu l-ai prefera sau aborda.

Un alt aspect care m-a făcut să apelez la acest gen fotografic a fost determinat de faptul ca de multe ori, în plimbările mele fotografice, am avut surpriza neplăcută de a fi reperată de subiecții pe care încercam să îi fotografiez, și inevitabil, expresia sau împrejurarea în care se aflau să se schimbe brusc.  Instinctiv, căutam să găsesc o metodă de a nu duce aparatul la ochi, de a declanșa cumva “pe de rost”! Recunosc că de cele mai multe ori erau cadre nereușite, viteza neajustată, focala nepotrivită ori subiectul neclar, dar astfel am realizat că, dacă dorești să surprinzi în mod nealterat viața străzii, să surprinzi naturalețea ei fără a deranja și fără a fi privit în mod agresiv, trebuie să știi să îți manevrezi aparatul la perfecție, ca o extensie a propriilor ochi, astfel ca imaginea captată să fie cât mai apropiată de cea imaginată sau intuită. De multe ori e necesar să te adaptezi unor condiții mai dificile de surprindere a unor scene, și în acel moment această tehnică te poate ajuta în mod surprinzător!

“Hip Photography” nu este un stil recomandat pentru cei care doresc logică și urmăresc calea clasică în construirea unui cadru sau în abordarea fotografiei. Unii fotografi refuză cu desăvârșire să abordeze acest gen. Nefiind pre-definit de anumite tipare, este un gen de fotografie pentru cei ce doresc să surprindă un moment important, o expresie aparte, indiferent de încadrare, compoziție sau unghiul cadrului, și de ce nu, pentru cei care au o latură îndrăzneață în abordarea fotografică. Astfel se pot obține unghiuri ciudate, perspective diferite și de multe ori foarte interesante. Chiar și oamenii pot fi surprinși într-un mod inedit, deschiși și fără inhibițiile create de apariția unui fotograf cu aparatul la ochi. Când nu se simt direct vizați, oamenii sunt naturali și mult mai expresivi. Nu este un stil ușor, așa cum este o provocare, și nu în ultimul rând dovedește cât de bine îți poți cunoaște aparatul și cât de mult ești dispus să îndrăznești să surprinzi momente aparte, simțite, instinctive, prin cadrele tale.

Fotografia de strada – exemple:

Perfect definită de vorbele lui Brassai: “Mind At Play”, fotografia fără vizualizare mi s-a părut a fi la limita dintre joacă și fotografie, un exercițiu pe care l-aș repeta cu plăcere, în dorința de reuși într-o zi să ating acea rezonanță perfectă cu aparatul de fotografiat și totodată să surprind orice moment ce mă impresionează în jurul meu, așa cum l-am intuit, simțit și imaginat.