Review Sigma DP2 Quattro

Cred că sunt mulți cei care sunt de părere că trăim vremuri interesante, vremuri în care tehnologia nouă apare ca și ciupercile după ploaie. Indiferent că vorbim de industria auto, computere, telefonie mobilă și mai ales aparatură foto, marii producători se luptă să țină pasul unii cu ceilalți, unii mai mult, alții mai puțin. Nu trece un an și deja este anunțată o nouă generație de telefoane, tablete, mașini aparate foto și nu numai. Cunosc persoane care își cumpăraseră un aparat foto și după puțin timp apărea noua generație și le venea să se zgârie pe ochi. Este un aspect pozitiv faptul că tehnologia avansează dar de multe ori noua generație vine cu doar câteva îmbunătățiri și de multe ori nu se justifică să faci upgrade.
Sigma este unul dintre producătorii care în ultima perioadă a reușit să impresioneze într-un mod pozitiv mai ales prin obiectivele produse. Știam că produc și aparate foto dar nu eram interesat să văd de ce sunt în stare. La începutul anului am vazut că Sigma a anunțat un aparat nou, Sigma DP2 Quattro,  m-am strâmbat puțin când am vazut pozele pe internet, mi-am zis ce mai e și cu ăsta și am continuat să dau scroll. Cu puțin timp în urmă mi-a fost dată posibilitatea să îl testez și prima reactie a fost: Hai să văd ce poate și ciudățenia asta a naturii.Cutia în care este aparatul e simplă, aș putea spune elegantă și de îndată ce o deschizi vezi trei cutiuțe mai mici: una conține aparatul, una manualul aparatului iar cea de-a treia conține accesorile.
Designul aparatului este…interesant, diferit, cu o doză de eleganță și poate chiar extravanganță. Nu este cel mai confortabil aparat pe care l-am folosit dar nu pot spune că îmi displace cum se simte în mână.



Când am deschis cutia cu accesorii iau acumulatorul, îl pun în aparat și m-am uitat și la celelalte accesorii, apoi mai văd încă un acumulator. Am crezut că e vreo greșeală faptul că am primit doi acumulatori și am verificat pe site ce conține pachetul să mă asigur că totul e în regulă, și așa a și fost.

Cei de la Sigma au recurs la acest design pentru a introduce un acumulator nou care permite aparatului să capteze un număr mai mare de cadre. Modelul anterior, DP2 Merill, avea probleme serioase, foarte serioase legate de modul în care folosea acumulatorul, deabea reușeai să captezi 70 de cadre și acumulatorul era gol. Noul acumulator îți permite să declanșezi aproximativ 200 de cadre. Ținând cont de faptul că pentru a încadra se folosește de un display de 3” cu 920k pixeli pentru a încadra și pentru a vizualiza imaginile și nu de un viewfinder, aș spune că este o îmbunătățire semnificativă noul acumulator față de cel folosit de Merill. În plus, Sigma îți dă doi acumulatori, ceea ce e și mai bine. Un mare avantaj este că au inclus o mică husă ce poate fi atașată pe cureaua aparatului, unde îl poti stoca.

Când am început să folosesc DP2Q, de fiecare dată când vroiam să fotografiez, aveam tendința să îl ridic până în dreptul ochiului pentru a încadra prin viewfinder, la fel cum sunt obișnuit să fac când folosesc un DSLR, dar de fiecare dată realizam ceva evident și anume că nu are viewfinder. Circulă vorba cum că Sigma urmează să lanseze un viewfinder electronic pentru DP2Q ceea ce ar fi un lucru bun.
Sigma este cunoscut ca producător serios de obiective și optică din obiectivele 18-35mm 1.8, 35mm 1.4 și mai nou 50mm 1.4 atestă acest lucru. DP2Q are un obiectiv de 30mm cu o deschidere maximă a diafragmei de f/2.8 și se închide până la f/16. Senzorul este în format APS-C iar obiectivul de 30mm se comportă ca unul de 45mm. Am fost puțin dezamăgit de faptul că obiectivul nu e mai luminos, nu neaparat să fie de 1.4, dar putea să fie 1.8 sau 2. Trecând peste acest incovenient, obiectivul este sharp! Da, ajută și sensorul, dar degeaba pui un obiectiv ieftin pe un sensor bun, nu vei obține rezultate prea bune.
1/125, f/2.8, ISO 500:

 
 
1/100, f/2.8, ISO 500:

 
1/125, f/2.8, ISO 500: 

Am observat că atunci când fotografiam contra unei surse de lumină apăreau tot felul de aberații optice. Problema aceasta este datorită obiectivului: da, imaginile sunt sharp dar nu are tratamente speciale care să combată probleme de acest gen.
1/125, f/2.8, ISO 320: 

 
1/160, f/2.8, ISO 1000: 

 
1/200, f/2.8, ISO 1000: 

 
 
1/160, f/2.8, ISO 1600: 

Autofocusul nu este cel mai rapid, din contră, autofocalizarea se face destul de lent. DP2Q dispune de nouă puncte de autofocus a căror dimensiune se poate schimba cu ajutorul selectorului secundar. Pentru a selecta unul din punctele de focalizare, trebuie să accesezi butonul pentru focalizare și apoi cu joystick-ul se selectează punctul dorit. Dacă ai selectat un anumit punct de focalizare și vrei să reîncadrezi, nu este nevoie să schimbi punctul ci doar să focalizezi pe subiect, rămâi cu degetul pe declanșatorul pe jumătare apăsat, reîncadrezi și declanșezi. Astfel te folosești de funcția focus lock.

De asemenea, ai posibilitatea de a dezactiva autofocusul și să focalizezi manual. Poți face asta apăsând butonul “FOCUS”. Obiectivul permite o focalizare manuală lină iar pe display apare distanța la care focalizează. În urma cu câțiva ani am vazut un scurt documentar despre Mocăniță și unul dintre cei intervievați spunea că dacă te grăbeai să ajungi undeva, nu era o idee bună să iei Mocăniță, ci mai bine mergeai pe jos, ajungeai mai repede. Dacă te grăbești să focalizezi, mai bine focalizezi manual cu DP2Q.

Un aspect destul de deranjant este faptul că dacă ai valorile setate în așa fel încât cadrul respectiv este subexpus, pe display se afișează așa cum arată imaginea dupa ce este captată . Deşi este ceva folositor cuiva care nu prea întelege cum sta treaba cu expunerea corecta și îl/o ajută să o obțină, dacă vrei să te folosești de un flash și eşti într-un spațiu unde nu este destulă lumină, nu vei reuși să încadrezi. M-a deranjat lucrul acesta dar sunt sigur că poate fi remediat printr-un simplu upgrade de firmware pe viitor.
Subexpus:

 
Expunere corectă: 

La o apăsare a butonului “Display” se activează nivela digitală care este 3D, nu doar că arată dacă aparatul este înclinat înspre dreapta sau stânga, ci arată dacă este înclinat în față sau în spate, ceea ce este un avantaj pentru cei care nu au la dispoziție un trepied pentru a se asigura că imaginea este orientată corect. Totodată este activată histograma care afișează în timp real.


În partea superioară a aparatului se afla butonul pentru setarea modului de fotografiere. Acesta îți permite să selectezi unul din cele patru moduri P, S, A, M sau selectarea a trei moduri presetate de utilizator.

Butonul QS (Quick Set) permite un acces rapid la setările celor mai importante. Pentru a selecta parametrul care îl dorești schimbat te folosești de joystick iar pentru a schimba valoarea/setarea, te folosești de unul dintre cele două selectoare poziționate în partea superioară.

Mă uitam la DP2Q și la SB-900 și mă gândeam că ar fi interesant dacă le-aș folosi împreună. Am luat SB900-le, i-am pus un set de acumulatori și l-am pus pe hot shoe. Setez flash-ul pe modul manual și declansez… functionează!!! Ținând cont de asta poți să faci multe: setezi flashul de pe aparat ca și commander și mai introduci unu, două sau câte flash-uri vrei/ai sau, pentru a evita sa fi ridicol, pui un transmitter wireless, care e mai micuț 🙂

Să trecem la partea mai interesantă a aparatului și anume senzorul.
Sigma se diferențiază față de ceilalți producători de aparate foto prin faptul că folosește o tehnologie unică pentru senzori. DP2Q se folosește de un senzor în format APS-C produs de Foveon, în combinație cu noul procesor de imagine True III pentru a produce imagini de o calitate exceptională.
024 – 1/125, f/2.8, ISO 800:

 
046 – 1/125, f/2.8, ISO 500:

Ce este aşa de special cu senzorul Faveon X3? Acesta are trei straturi: unul roşu, unul verde și unul albastru şi are o rezoluție totală de 29MP care este echivalentul a 39MP la un sensor traditional (Bayer). Stratul sensibil la albastru are o rezoluție de 19.5MP care captează atât luminozitarea cât și cromatica, stratul sensibil la verde are o rezoluție de 4.9MP la fel ca cel sensibil la roșu; acestea captează doar cromatica. Acest sensor captează toate cele trei culori în acelaşi punct în imagine. Imaginea rezultată este sharp, cu detalii incredibile şi culori realiste şi fără moire.
1/160, f/2.8, ISO 800:

 
1/160, f/2.8, ISO 800:

Desi Merill reușea să producă imagini foarte sharp la ISO 100, când depășeai valoarea de ISO 200, fișierele nu mai erau utilizabile. Sigma a reușit prin DP2Q să depășească această barieră, și încă cu mult. Sensibilitatea senzorului poate fi setată pana la ISO 6400 în trepte de 1 sau 0.3. ISO 400? Fișier utilizabil. ISO 800? Fișier utilizabil.
1/160, f/2.8, ISO 1000:

 
1/160, f/2.8, ISO 1000: 

Ce-i drept, de indată ce valoarea ISO începe să crească peste o anumită valoare, fişierele nu mai sunt utilizabile.
1/100, f/2.8, ISO 3200:

 
1/80, f/2.8, ISO 3200: 

 
1/100, f/2.8, ISO 6400: 

Indiferent dacă fotografiezi RAW, RAW+JPEG sau JPEG viteza de scriere pe card a fişierului este destul de mică și trebuie să ai puțină răbdare. Acest lucru s-a întâmplat și când am folosit un card cu viteză mică de scriere dar și când am folosit un card Sandisk cu viteză de scriere de 45MB/s. Poți să fotografiezi în timp ce salvează fișierul dar nu poti să vizualizezi cadrele facute până atunci. DP2Q fotografiază în rafală cu 4.2 cadre pe secunda. Până ca bufferul să se umple reușești să declanșezi de 10-11 ori apoi trebuie să aștepti să scrie pe card până să poți declanșa încă odată.
Chiar dacă fotografiezi RAW sau JPEG, ai nevoie de un card de mare capacitate/viteză datorită fișierelor de mari dimesiuni.

În mod normal, când un aparat poate să fotografieze în format RAW, nu te gândești la faptul că nu va fotografia în acest format la rezoluție maximă. Ei bine, DP2Q face excepție de la această regulă. În format RAW, fotografiază la “doar” 5,424×3,616 asta însemnând 19.6MP iar fișierele au o dimensiune de ±50MB. Rezolutia maximă este de 7,680×5,120 însemnând 39MP și este obținută când fotografiezi JPEG cu un aspect al rației de 3:2.
În perioada cât am avut DP2Q pentru testare, a plouat destul de mult și nu am vrut să risc să îl scot în ploaie și datorită faptului că în condiții de studio nu putea fi utilizat fără să crești mult valoarea ISO, mi-am propus să îl testez puțin mai altfel. Am luat un trepied pe care am pus aparatul, o cutiuță colorată, un Yashica care avea nuanțe de negru și gri, una dintre hârtiuțele de care a fost însoțit DP2-ul și un colorchecker, le-am pus pe un fundal negru și am vrut să văd cum se comportă DP2Q ca aparat compact, până la urmă din această categorie face parte. Unii poate îl vor cumpăra pentru simplul fapt că are rezoluție mare și/sau arată diferit. Așa că l-am setat să fotografieze în format JPEG și schimbam parametri.
Raportul de aspect
21:9

 
 
16:9

 
3:2

 
4:3

 
1:1

Diafragma:
f/2.8

 
f/5

 
f/10

 
f/16

ISO:
200

 
400

 
800

 
1600

 
3200

 
6400

Stilul imaginii
Standard:

 
 
Vivid:

 
 
Neutral:

 
 
Portrait:

 
 
Landscape:

 
 
Cinema:

 
 
Sunset Red:

 
 
Forest green:

 
 
FOV Classic Blue:

 
 
FOV Classic Yellow:

 
 
Monochrome:

Sigma DP2 Quattro este un aparat inovativ, cu un design interesant și o calitate excepțională a imaginii și mai mult ca sigur că va atrage atenția asupra ta. Meniul este intuitiv și orice utilizator se poate obișnui cu aparatul și setările într-un interval de timp foarte scurt. Faptul că poate lucra și în condiții de iluminare  redusă este un mare plus pentru un aparat din clasa lui cu o asemenea rezoluție. Cei doi acumulatori de care vine însoțit, oferă un total de ~400 de declanșării ceea ce este în anumite situații mai mult decât destul, condiția este să ai suficentă capacitate de stocare.