Sony DSC-HX90 sau tot ce poți face cu un aparat de buzunar

Trebuie să recunosc că am așteptat până să mă apuc să scriu acest review. Poate chiar am așteptat prea mult. Nu de alta, dar la cât m-am entuziasmat am preferat să mai las timpul să treacă, să-mi dau sema dacă chiar își merită cuvintele de laudă.
Inițial am vrut să fac un review mai tehnic, să compar nivelul de zgomot la diverse ISO, dar deoarece vorbim totusi de o compacta care trage doar JPEG am decis să mă bucur de weekend-ul pe care l-am petrecut împreună folosindu-l doar în modurile automate. Ceva ce nu am mai făcut de foarte mult timp. Așa că review-ul se va baza mai mult pe experienta de utilizare în modurile automate. Probabil exact ce vă interesează mai mult la un asemenea aparat.
Prima impresie
Cu toate că este mic și ușor, nimic din construcția sa nu lasă de dorit. Este robust, cu butoane care au un răspuns tactil excelent, un ecran articulat de calitate și vizor electronic care se face prezent instant cu o simplă culisare a unui buton. Pana și grip-ul este surprinzator de comod.
Aparatul pornește imediat de la butonul dedicat sau de la activarea vizorului digital. Focalizarea este precisă și, mai tot timpul, aproape instantă.
Orice mic detaliu aș analiza nu pot observa nicăieri un rabat la calitate. Pentru nici o secundă nu m-am gândit că ceva s-ar fi putut executa la o calitate mai mare. Până acum sunt impresionat.
Imi place și faptul că butoanele au același layout întâlnit în familia Sony și că am posibilitatea de a customiza 7 preferințelor mele. Sau că pot memora 3 preseturi de imagine pe care le pot folosi oricand.
Până și inelul din jurul obiectifului își schimbă rolul în funcție de modul ales în cel mai intuitiv mod cu putință.
Ecranul
Nu am crezut că voi fi un fan al ecranelor care se rabateaza la 180 de grade pentru vlog sau selfie deoarece spre deosbire de design-ul cu balama laterală am crezut întotdeauna că oferă mai puține posibilități. M-am înșelat. În afară de latura de selfie mi se pare foarte comod să ridic ecranul la orizontală imediat, fără a face mișcări suplimentare pentru a putea poza instant animale de companie sau copii. Am descoperit că am folosit această metodă foarte des și astfel am luat mult mai multe cadre din această perspectivă decât aș fi luat dacă ar fi avut celălalt sistem. În rest, rezoluție mare și performanțe decente în lumină puternică.
Stabilizarea și plaja focală
Acestea mi se par cele mai mari atuuri ale aparatului HX90. Stabilizarea este ireprosabila chiar și la zoom-ul maxim de 30x sau echivalent al 720mm în format 35 mm. Mi-a fost incredibil de greu să obțin imagini neclare cu acest aparat indiferent de zoom-ul folosit. Mai mult, unele aparate de tip mega zoom oferă o calitate slabă a imaginilor când sunt folosite la maxim. Acesta în schimb produce imagini clare și contrastante pe lumină așa că vă puteți bucura de întreaga plajă focală. Trebuie să revin la stabilizare cu precizarea că își păstrează titul de ireproșabil și pe video.

Vizorul electronic
Vizorul electronic este mic și ascuns la fel ca obiectivul și blițul, nu știu unde în corpul aparatului… probabil magie. Permite posibilitatea de a regla diopriile și este o plăcere în folosință. Are puțin lag dar este perfect folosibil și pe lumină slabă. Dacă nu sunteți sigur la ce v-ar ajuta un vizor electronic la un aparat point and shoot vă pot oferi câteva sugestii. În primul rând pe lumină puternică este mult mai ușor de pus aparatul la ochi pentru a vedea cadrul și pentru a analiza pozele pe care le-ați făcut în acea zi. Alternativa fiind să încercați să înțelegeți ce este pe afișaj în lumina puternică. Altfel, puteți tine aparatul în permanență la ochi în condițiile în care nu vreți să deranjați oamenii din jur cu lumina afișajului. Dar cel mai mare avantaj mi se pare aplicarea efectelor. Este fascinant să alegi un efect alb negru supra expus și să vezi lumea din jur doar monocrom, încadrată. Inspirația vine imediat iar cea mai distractivă experiență pe care am avut-o cu acest aparat a fost chiar aceasta.
Calitatea imaginilor
Nu sunt străin în lumea compactelor. Primul meu aparat foto a fost un Sony DSC-H10 luat chiar de la F64 și chiar mă bucur să văd de ce sunt capabile aparatele noi. Imaginile de 18.2 megapixeli au detaliu și contrast mulțumită senzorului retroiluminat Exmor-R. Obiectivul ZEISS Vario-Sonnar clar ajută. Aparatul are 2 moduri automate. Cel superior este indicat pozelor de noapte deoarece realiează o rafală pentru a produce o singură imagine astfel încat so ofere cât mai mult detaliu și mai puțin zgomot.
Modul automat face o treabă ireprosabilă combinat cu autofocusul instant. Aparatul își dă seama singur dacă pozați un peisaj, sau un portret sau chiar macro.
Modul scenă vă permite să alegeți dvs. dacă pozați un peisaj, amurg, artificii, plajă sau portret etc. Rotița din jurul obiectivului în acest mod va face tranziția între ele. Cu toate că nu am realizat nici un portret corect am inclus 2 poze care demonstrează modul de portret cu netezire a pielii. Efectul este foarte plăcut iar estomparea este suficientă pentru a nu da pozelor un aspect ultra prelucrat.
Cu stabilizare, HDR funcționează de fiecare dată iar rezultatele vorbesc de la sine.

Video este un punct forte indiferent de setările folosite. Rezultatele vor impresiona sigur.
Nu recomand folosirea zoomului excesiv în condiții de … să zicem întuneric deoarece pozele vor ieși destul de granulate dar chiar și așa rezultatele sunt foarte bune avand in vedere dimensiunea senzorului și a faptului că aparatul încape în orice buzunar de la blugi. Chiar și din ăia strâmți 🙂
Bateria pare să țină unei zile întregi de pozat excesiv iar deoarece aparatul se încarcă de la același încărcător cu telefonul mobil nu aș recomanda o a 2-a baterie decât dacă veți folosi foarte mult funcția video. Eventual un acumulator extern cu care vă puteți încărca atât telefonul cât și aparatul. Prectic nu trebuie să luați în concediu decât aparatul, fără încărcător voluminoși de acumulatori. Puteți folosi până la urmă și încărcătorul din mașină.
Fotografii realizate cu diferite efecte:

Ce mi-a plăcut:
Hai invers că e mai scurt.
Ce nu mi-a plăcut … foarte tare:
Aparatul nu are touch screen. Puteam să jur că îl voi blestema când până și DSLR-ul meu are touch screen dar autofocusul inteligent nu m-a făcut să ratez nici un cadru așa că, spre marea mea mirare nici nu i-am simtit lipsa.
Blițul. Funcționează chiar foarte bine dar mi-ar fi plăcut foarte tare dacă l-aș fi putut îndrepta spre tavan ca la RX100.
Aparatul se închide dacă împing vizorul digital la loc.
Flaring-ul interesant.
Concluzii:
A fost o experiență să revin doar la moduri automate și să mă bucur de imaginile JPEG exact așa cum au ieșit din aparat. De mult mă gândeam cum ar fi să am din nou o compactă, un aparat pe care să-l pot lua mereu cu mine, iar experienta celor 2 zile m-a făcut să-mi doresc o asemenea compactă și mai tare. Sony DSC-HX90 combină moduri inteligente ce nu par să dea greș cu suficent control manual și customizare pentru fotografii non-amatori care își doresc ceva mic și practic.
Un super zoom 30x care încape în buzunar și se conectează fără probleme la telefonul mobil cu o calitate a imaginii foarte bună, stabilizare și autofocus de top, mod video excelent și o construcție exemplară… sună a ceva ce v-ar plăcea? Atunci vă rog nu il limitați la concedii. Acesta este aparatul perfect de tinut în permanență la îndemână.
Alte fotografii realizate cu Sony DSC-HX90: