Steadicam-ul – prioritatea #1 a unui videograf în devenire

Prima dată ar fi indicat să ne alegem mai multe cadre atât bine luminate, cât și destul de întunecate. Pe lângă asta, vom mai avea nevoie și de un subiect static. De ce? Fiindcă vei avea ocazia să te joci cu setările aparatului astfel încât să începi să înțelegi cum ai vrea să îți surprinzi un cadru anume. Pe lângă asta, nu strică să te familiarizezi cu focusul manual. Trebuie să îi acorzi mare atenție, deoarece chiar dacă pe ecranul DSLR-ului apare ca și cum ar fi focused, s-ar putea să nu fie așa.

După ce te-ai acomodat cât de cât cu noțiunile de bază treci la următorul nivel de dificultate. Mai exact, dintr-o poziție fixă să filmezi subiecte care se află în mișcare.

În acest caz, îți va fi testată capacitatea de a schimba cadrul rapid, focusul, zoom-ul, câteva setări mici, iar nu în ultimul rând contează și stabilitatea imaginii. Da, s-ar putea ca la început să fii nevoit să faci “stabilizarea” cadrului doar cu ajutorul mâinilor. Eu am învățat un mic truc pentru cazurile în care trebuie să filmez un pic mai mult. Când țin camera, îmi lipesc mâinile de trunchiul corpului sau îmi țin coatele într-un fel sprijinite de șolduri.

O primă sugestie, ar fi modelul Benro A38TDS2 la prețul de 580 de lei, capabil să suporte echipamente consumer și semi-profesionale de până la 2.5 kg, dar cea mai tare chestie mi s-a părut baza, care se poate transforma într-un mic trepied, capabil să îți ofere un plus de stabilitate. De asemenea, acest aspect îți oferă o fluiditate a înclinării mai bună în cazul în care vrei să faci un zoom-in interesant sau un zoom-out.

Pe de altă parte, dacă pentru moment bugetul nu este așa de mare, mai ai alternativa modelului Manfrotto MM290A4, la prețul de 193 de lei. Acesta este realizat din aliaj din aluminiu și poate susține un DSLR cu o greutate de până la 5 kg.

Pentru ca întreg ansamblul să funcționeze corespunzător, trebuie să iei în evidență mai multe aspecte, acestea fiind strâns legate de echilibru. Mai exact, primul aspect ține de poziționarea camerei pe talpă, fiind ajutat în acest caz de o mică cumpănă.

După, ai lungimea steadicam-ului și greutățile de la capătul acestuia. Ca să îți dai seama dacă steadicam-ul este echilibrat, îi ridici brațul în plan orizontal și îi dai drumul să cadă precum un pendul. Dacă o face prea repede (sub 3 secunde) sau prea încet (peste 5 secunde) atunci mai ai de ajustat.

După ce ai făcut toată echilibrarea sosește momentul în care trebuie să te pui pe exersat. Eu fiindcă am luat steadicam-ul chiar cu aproape o jumătate de zi înainte de eveniment a trebui să învăț din mers. Într-un fel a fost benefic.

Ce aș mai dori să punctez este că talpa steadicam-ului are funcție de tilt și se poate desprinde dintr-o clemă, astfel încât vei avea un mic handheld. În plus, deoarece brațul lui Wondlan Magic 2 se poate extinde, acesta poate fi folosit și drept monopied. Tehnic, ai un 3 în 1 aici.

Ei dragilor, am ajuns la finalul acestui articol și m-am gândit să îl închei cu două piese de rezistență în materie de stabilizare video.

Primul candidat este nimeni altul decât DJI Ronin M, un sistem de stabilizare cu 3 motorașe pentru fiecare axă de mișcare și o autonomie de până la 6 ore. Voi trebuie doar să vă faceți griji cum și ce filmați, dar asta nu este tot. Acest ansamblu este destul de modular și permite atașarea diverselor accesorii, cum ar fi un ecran sau o telecomandă care ii va permite altui operator să controleze de la distanță gimbal-ul.

Dacă cumva ești genul de persoană care preferă dispozitivele de filmare mai compacte, atunci varianta pe care o ai la dispoziție este DJI Osmo.

Acesta are deja o cameră integrată, capabilă să filmeze la o rezoluție 4K cu 25 de cadre pe secundă și să asigure o stabilizare bună a imaginii. Voi trebuie doar să atașați la Osmo un smartphone, acest fiind și interfața de utilizare.

Articolul complet poate fi găsit aici, realizat de Pompiliu-Ion Popescu.